Rahova ne-a arătat defecțiuni intelectuale grave. La fel și marșul împotriva femicidului. Ce să mai vorbim de salariul minim?

Apoi, a avut loc un marș împotriva abuzului contra femeilor, imediat s-au activat unii urlând că de ce sunt femeile comuniste? Iar salariul minim e de fiecare dată prilej de urlete ale câinilor de pază ai capitalismului.

Am ales trei exemple numai din ultima săptămână care ne arată clar rotițele defecte care pun în mișcare „opinia publică” în România: Rahova, discuția cu salariu minim și marșul feminist din București. Deși pare că nu au nicio legătură, observăm de fiecare dată aceleași voci, aceleași raționamente, totul numai ca nu cumva să te iei de ăla cu bani, de ăla puternic, de chestiuni care ar putea pune sub semnul întrebării vreo treabă serioasă.

Rahova. Orice, numai Engie nu!

După explozia dezastruoasă din cartierul Rahova, bună parte din presă, din social media a dus imediat povestea în zona „Dorelului nepriceput”, un posibil inconștient care ar fi atins robinetul sigilat. Stilul de reflectare media a influențat, bineînțeles, și organele de anchetă, că doar procurorii noștri sunt niște lei numai cu ce simt ei că ar satisface opinia publică. Așa că au audiat-o ore în șir pe președinta de bloc. Dar n-am văzut la fel de prompt audieri cu șefi de pe la Engie, multinaționala care deține Distrigaz.

De ce ni s-a dus mintea publică spre Dorel? Așa ne-am obișnuit. Să ne luăm de cel mai de jos de pe lanțul puterii. Ne e frică. Ai un distribuitor mare de gaz care a trecut să „verifice” și n-a verificat nimic. După aceea, vedem și rezultatul politicilor și legilor făcute pentru corporație. Și ANRE, și Legislativul au lucrat doar ca să facă Engie economii, să-și rotunjească profitul: externalizarea serviciilor cât mai mult, intervenții de formă, cu puțini angajați, investiții minime în infrastructură, nicio responsabilitate, doar bani încasați. Când vezi că oamenilor le e frică să mai sune la Distrigaz pentru că ăia nu știu decât să te lase fără gaz și să te arunce pe o piață liberă cu „rechinuți” care te mai taxează și ăia fără să facă nimic, atunci îți dai seama că e o problemă sistemică.

Tocmai pentru că nu știm să luăm la întrebări nici multinaționale, nici companii puternice românești, de aia n-avem niciodată bani la buget, nici măcar când economia duduie. Vom învăța ceva din lecția asta? Nu. Evident.

SRI a ieșit deja cu idei legislative. Cică ne-au atacat conspiraționiștii și în legătură cu Rahova. Sigur că s-au activat iar profitori de pe urma cadavrelor, dar asta nu înseamnă că avem nevoie de SRI să „lupte” cu ele prin supraveghere. Iar ce am scris mai sus e tocmai motivul: dacă SRI-ului i se pare că să pui întrebări multinaționalei e de fapt o conspirație putinistă? 

După eșecul legendar de anul trecut, SRI a ieșit mai întărit, a prins glas și mai mult, a primit bugete și mai mari, iar Nicușor Dan îl perie în ieșiri publice. Jos lăbuța de pe libertatea de expresie! Cei mai nocivi conspiraționiști au fost cei care au vânturat povești în favoarea marilor companii și în defavoarea unor amărâți care s-au trezit fără casă.

Marșul feminist

Un marș absolut necesar a avut loc în București, „Împreună pentru siguranța femeilor”, cu 12.000 de persoane manifestând împotriva relaxării autorităților în fața femicidului: femeile omorâte de parteneri sunt deja o știre banală și tot banală e și indiferența aparatului de justiție, de la poliție, până la judecător. 

Dar, vai, suflețele intelectuale sensibile au luat foc de la unele pancarte care legau violența împotriva femeilor de o violență sistemică, adică de capitalism. A ieșit iar un tămbălău social media, de ce se iau oamenii de capitalism? Pentru că așa e democratic. Ce sistem e ăla unde nu poți spune nici „pâs” împotriva lui? Deja încep să cred că era mai ușor să spui un banc cu Ceaușescu în 80 decât să te iei de capitalism în 2025, că te toarnă alde Sorin Ioniță și Andrei Caramitru pă net. Eventual, de aici, SRI ar putea prelua problema și ar putea face viață amară criticilor capitalismului, nu? Ioniță critică, SRI să și acționeze. Așa ar fi democratic, nu?

Legătura e absolut firească. Orice feministă observă că în capitalism se taie bugete, se taie protecția victimelor, că violența e sistemică atunci când mai fiecare victimă are o istorie de umilințe și din partea autorităților, nu doar din partea partenerului etc. N-au rost discuțiile de tip „ați vrea feudalism?”, pentru că nu e vorba decât, din nou, despre elefantul din cameră: într-o societate bazată pe profit, durerea oamenilor nu e profitabilă, e chiar enervantă, inclusiv pentru intelectuali care se cred CEO-i.

S-au mai panicat și că a apărut steagul Palestinei. Logica fiind asta: adică ăia țineau cu Hamas, iar Hamas nu respectă femeile. Dar de unde e deducția asta? Dacă acei oameni care acuză genocidul din Palestina ies la astfel de marșuri, poate tocmai acesta e mesajul: că nu susține regimuri care oprimă femeile în timp ce nu susțin nici regimuri care omoară civili în masă.

Văleu, salariul minim

În fine, altă panică, deja tradițională, e cu mărirea salariului minim. Se fac 10 ani de când auzim aceiași experți urlând că se prăbușește economia de la salariul minim. Toate datele ne spun că mărirea salariului minim a fost benefică. Și, să ne înțelegem, a fost măsura timidă a unui stat slab, care nu e în stare să controleze abuzurile din piața muncii. 

A fost măsura minimală să mai ia și ei din privat totuși niște taxe pe muncă, niște protecție pentru muncitor, atât. Oricum munca la gri e înfloritoare. Mărirea salariului minim n-ar mai aduce decât câteva sute de lei de persoană la alb. Dar toată floarea capitalistă românească urlă din nou. Și urlă aiurea, fără dovezi, fără statistici.

Ar fi și o concluzie. Că avem o tânără generație mult mai sensibilă social. Aceste voci sunt încă minoritare, dar puneți mâna și obișnuiți-vă cu ele. Ei sunt viitorul. Ei sunt cei care nu mai acceptă să înghită povești capitaliste de adormit copiii fără să vadă și niște minime beneficii sociale. Abia ăștia sunt o speranță, că ăia ai lui Bolojan sau ăia ai lui Georgescu sunt din ce în ce mai razna, ambele tabere. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE