De ce ne fascinează că Maia Sandu călătorește cu low-cost-ul și ce declara lidera de la Chișinău acum trei ani, la Iași
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Președinta Republicii Moldova împlinește peste câteva zile 50 de ani și are deja zece ani de luptă politică în Moldova. Jurnalistul Cătălin Hopulele caută răspunsuri la întrebare de ce modestia câștigă în continuare electorat și povestește întâlnirile cu lidera de la Chișinău din 2017 și 2019. Declarațiile ei de atunci par rupte din realitatea lui 2022.
Cuprins:
Sunt mulți cei care au descoperit-o pe Maia Sandu după ce a ajuns președinte în Republica Moldova și se întreabă, senin, de unde a apărut această femeie măruntă și puternică în fruntea vecinilor de peste Prut? Unii au auzit că parcă a câștigat alegerile „acum câțiva ani”. Alții au descoperit-o recent, după invazia sângeroasă a Ucrainei de către Rusia, după ce au văzut-o transmițând mesaje de solidaritate și deschizând brațele refugiaților. Doamnele din politica românească au mers la graniță sau în centrele de refugiați abia când protocolul vizitei Primei Doamne a SUA Jill Biden a cerut-o.
Pe Maia Sandu o privesc cei mai mulți cu admirație, punând în oglindă politicienii deloc modești de la noi. E la mijloc și nevoia de mesianism politic și de a fi conduși de „oameni ca noi”. Într-o cercetare realizată de Universitatea din Viena în 2020, onestitatea și modestia sunt calități pe care electoratul le așteaptă de la liderii politici.
De aceea a fost ovaționată călătoria ei la Bruxelles, cu un zbor low-cost. Acolo a fost aclamată minute în șir după ce a vorbit în Parlamentul European despre pașii Republicii Moldova spre aderarea la Uniunea Europeană.
<strong>A vorbit franc, onest și fără teamă despre invazia Rusiei în Ucraina și a rostit cuvintele care vor intra în istorie: „Crimeea e Ucraina. Donbas e Ucraina. Kievul e Ucraina”.</strong>
Iar joi, 19 mai, a plecat cu trenul rapid spre Paris, pentru a se întâlni cu președintele Hexagonului, Emmanuel Macron. Nu avea nici palton, nici unde să-l arunce. Doar un rucsac negru în spate în care își ducea laptopul.
Este ca noi, merge cu Wizz și cu trenul. Este o mască populistă, un rol politic pe care îl joacă sau așa este de fapt Maia Sandu? Nu ai cum să nu te întrebi asta. Din declarația de avere din 2015, aflăm că are un apartament de 74,5 metri pătrați în Chișinău, un autoturism Toyota RAV4 din 2007 și un cont de economisire de 81 de mii de euro, la care primea o dobândă de 360 de dolari.
În 2021, președinta Republicii Moldova își declara un salariu anual de 227 de mii de lei moldovenești, adică în jur de 55 de mii de lei de-ai noștri și o dobândă de 71 de dolari la un depozit de aproape 2400 de dolari într-o bancă americană. Aceeași casă și mașină.
De pe alt continent, din Uruguay, un alt lider era iubit pentru „sărăcie”: fostul președinte José Mujica. A rămas în presa internațională ca „cel mai sărac președinte”, care azi trăiește la o fermă și a refuzat pensia. La o privire mai atentă a politicilor sale ca președinte, nu i-au ieșit prea multe dintre cele promise, după cum arată și o analiză a Pulitzer Center, scrisă la finalul mandatului acestuia.
Este Maia Sandu José Mujica de Moldova? Suntem aici și la finalul mandatului său să aflăm. Până atunci ne uităm în conturi, cu ce călătorește, cum se îmbracă și abia apoi la declarațiile și acțiunile sale.
Maia Sandu, încă din 2019: „Soarta Republicii Moldova depinde de ce se va întâmpla în Ucraina”
Dar Maia Sandu nu a apărut peste noapte, ca o himeră, arătându-ne nouă, românilor, ce ar însemna să ai un președinte empatic, implicat, care vorbește fără aroganță și care nu trăiește pentru protocol. Pentru orașul Iași, Maia Sandu e o cunoștință veche: încă de pe vremea în care presa și românii erau atât de puțin interesați de ea încât era nevoie de lobby doar pentru a putea avea șansa de a vorbi public, să ne mulțumească, ca popor, pentru sprijinul acordat Moldovei.
Pe viitoarea președintă a Republicii Moldova am cunoscut-o în 2017, la Iași, într-o sală mică în care vorbea unei mâini de oameni despre valorile europene și parcursul spre Vest al Republicii Moldova. „Ne așteaptă o cale lungă, dar este singura pe care o avem”, spunea atunci Maia Sandu. Am întâlnit-o din nou, în același format, într-o sală un pic mai mare de data aceasta, la un hotel din centrul Iașului, la finalul lunii februarie 2019. Avea în fața ei o sută de studenți basarabeni, de la universitățile din Iași, pe care îi încuraja să voteze la alegerile parlamentare care se organizau în acel an. „Nu există alegeri mai importante decât acestea”, le-a spus Maia Sandu, chiar înaintea scrutinului parlamentar unde blocul electoral ACUM, condus de aceasta, a terminat cu 4 procente sub Partidul Socialiștilor.
Venită fără escortă și fără tam-tam, Maia Sandu s-a așezat stingher pe singurul scaun din sala devenită arhiplină și a început să transmită mesaje fără pompă. Le-a spus studenților să sune acasă, să vorbească cu părinții lor, cu rudele plecate în Vest și să le spună să nu își piardă speranța. „Trebuie să luptăm pentru Moldova, nu avem altă șansă decât asta”, le-a spus atunci.
Am avut un interviu de jumătate de oră cu ea înainte de întâlnirea cu studenții. Maia Sandu vorbea în februarie 2019 despre lucruri care se pliază perfect pe realitatea lui februarie 2022.
„Eu cred că soarta Republicii Moldova depinde și de ce se va întâmpla în Ucraina, dacă va rezista și nu va cădea totalmente sub influența Rusiei. Dacă nu va rezista, lucrurile se vor complica și mai mult pentru Republica Moldova”, mi-a spus atunci Maia Sandu. Privea precaut spre relația cu alianța PSD-ALDE care guverna România. Ne legau atunci incertitudinile ce planau asupra justiției și a inferențelor politicului în aceste domenii, dar viitorul președinte al Republicii Moldova spera să găsim „dovezi de alt ordin să arătăm că suntem frați”.
A fost acuzată că e anti-familia tradițională și că „e stearpă”
Peste câteva zile, pe 24 mai, Maia Sandu împlinește 50 de ani. Și chiar dacă mulți au descoperit-o abia acum, lupta actualului președinte pentru Moldova e mai veche de 10 ani. După ce a absolvit în 2010 un program de master în administrație publică la „John F. Kennedy School of Government”, școala de politici publice a Universității Harvard din SUA, a fost doi ani de zile consilier al directorului executiv de la Banca Mondială, cu sediul în Washington.
În 2012 a fost ministru al Educației în Moldova și a pornit primele reforme substanțiale în educație, care i-au grăbit și demiterea în 2015. Din calitatea sa oficială, Maia Sandu a spus atunci, cu scurt timp înainte de a fi demisă, că „Moldova este un stat captiv, controlat de oligarhi”.
A pierdut la mustață alegerile în 2016, după acuze naționale și internaționale de fraudarea votului în favoarea fostului președinte, Igor Dodon. „Noi considerăm că acele alegeri au fost fraudate, că rezultatul nostru a fost mult mai bun decât l-au prezentat instituțiile oficiale ale Republicii Moldova”, mi-a spus la interviul din 2019.
Maia Sandu a continuat, când mulți poate ar fi lăsat-o baltă, mai ales după ce a fost supusă unei campanii de denigrare.
Fostul președinte al Republicii Moldova a acuzat-o că este responsabilă de sinuciderea a 400 de elevi după introducerea camerelor video la examenul de Bacalaureat. Într-o dezbatere televizată a sugerat că ar fi lesbiană și că susține comunitatea LGBTQ+, și nu familia tradițională, iar o parte a clerului din Moldova a reluat același mesaj, susținându-l pe fostul președinte, că Maia Sandu nu iubește familia, este un pericol pentru Biserică și că ar fi „stearpă”.
Ca președinte, a reușit să își impună un guvern tehnocrat, format din oameni tineri, școliți în Vest, la fel ca ea. Oameni care au sprijinit-o să stea astăzi alături de președintele Franței și să pledeze pentru „integrarea europeană a Republicii Moldova”, un moment care părea imposibil acum cinci ani, când ea intra, modestă, în mica sală de conferințe a unui hotel din Iași.
Foto: EPA
