De ce nu vine președintele Iohannis la românii din România? Despre șeful statului care ”a dispărut de pe 6 martie”

Lansată înainte de izolarea completă a Italiei, întrebarea era și este complet justificată. Italienii trec printr-o situație extrem de grea, pentru care nu erau deloc pregătiți. Românii din Italia nu fac excepție. O vizită a președintelui  în una dintre zonele în care se află mulți români ar fi fost un semnal bun, afirmarea ideii că România nu-și uită cetățenii la greu.

Dar ar fi fost, se vede treaba, de fapt, o mare minciună. Pentru că România nu doar că-și uită cetățenii la greu, dar nici măcar nu vrea să audă de ei, nu vrea să-i vadă la față, ar vrea să-i știe cât mai departe.

Primele indicații că asta este tendința ni le-a dat premierul demis Orban, care le-a spus românilor din Italia că ar fi mai bine să stea acolo, să nu se bulucească spre țară, că numai coronavirusul ne lipsea. Și cam asta e linia oficială.

Reacția politicienilor români este, în cele din urmă, pe măsura interesului lor real față de cetățenii români din străinătate. Iar acest interes este zero, nul, inexistent. Diaspora, cum este alintată emigrația românească, se dovedește utilă doar cu ocazia alegerilor, când este masiv manipulată și folosită în interes electoral. După aia? Să rămână acolo, să-și vadă de treabă și, eventual, să trimită bani.

Nu există nici o strategie guvernamentală pentru a-i ajuta pe românii din Italia sau din alte țări în care coronavirusul se răspândește cu viteză.

Reprezentanții noștri diplomatici sunt luați prin surprindere de declarațiile autorităților italiene, de parcă rolul lor ar fi să stea închiși în ambasade sau consulate și să aștepte să le pice informațiile în gură.

Nu există vreun plan de ajutorare a concetățenilor noștri mai puțin norocoși de peste hotare. Nu există nici măcar minime informații pe care angajații ambasadelor și consulatelor României să le poată furniza cetățenilor români.

Deși ar trebui să existe. Doar că nu-s alegeri, nu e nevoie de diaspora.

Așa că de ce s-ar duce președintele României, Klaus Iohannis, la românii din Italia? Ce ar putea el să le tărăgăneze la ureche? „M(oart)e PSD!“? Asta deja se știe.

Problema e că președintele Iohannis nu vrea să vorbească nici măcar cu românii din România.

De vineri, 6 martie, întâiul domn al țării este complet dispărut. A plantat niște copăcei, a rânjit puțin la camere, a mai aruncat niște mesaje politice despre greaua moștenire și a dispărut. S-o fi autoizolat, s-o fi autocarantinat, nu știm.

În agenda președintelui, pe site-ul instituției prezidențiale, nu este prevăzută nici o activitate oficială până la finalul săptămânii. Între timp, în țară se iau măsuri drastice. Sunt închise instituții, sunt restricționate întrunirile publice.

Ultima apariție a președintelui Iohannis pe tema coronavirusului datează din momentul în care ne putea spune, cu satisfacție nedisimulată, că nu avem nici un caz înregistrat de infectare cu coronavirus. Dar acel prim caz a apărut la doar câteva ore distanță de la acea declarație. De atunci domnul Iohannis nu ne-a mai spus nimic despre subiect. Tăcere totală.

Klaus Iohannis a vrut să se afirme, la ultimele alegeri, înaintea lor și  imediat după, drept un președinte implicat, ferm, dur, hotărât să facă ordine.

La primul hop, omul acesta providențial, luptătorul neînfricat, salvatorul națiunii, s-a ascuns sub pat, de unde tremură prezidențial și suveran.

Până mai ieri avea atribuții în toate domeniile, avea păreri, avea glas. Acum, brusc, nu mai are ce să ne spună.

Stați liniștit, domnule președinte, nici nu prea avem așteptări de la domnia voastră. Ne pare rău doar că virusul ăsta vă strică vacanțele externe, că e deranj peste tot în lume.

Dar nu vă faceți griji. Dacă aveți nevoie de ceva, dacă rămâneți fără provizii, dați un semn. Chiar și abandonați, românii vor găsi puterea să treacă peste asta și, fără pic de ranchiună, vă vor trimite cu plăcere de-ale gurii.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE