De la MAGA la Glovo. Cum să „rezolvi” problema imigrației clandestine prin incendiu ideologic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când presiunea migraționistă la granița cu Mexicul a sporit, guvernul federal american a operat numeroase expulzări legale: mai multe sub democratul Obama decât Trump în primul mandat. Sunt proceduri menite să limiteze prezența „clandestinilor”, fără a-i transforma pe jucătorii străini la loteria „visului american” în fiare hăituite și împușcate.
Nimeni, nicăieri, nu contestă dreptul fiecărui stat de a stabili care „alogen” este indezirabil pe teritoriul său, din motive perfect evidente: imigranții clandestini nu plătesc taxe, nu au protecție socială și medicală, tind să supraviețuiască în ghetouri și riscă să treacă de partea crimei organizate.
Tot așa, fiecare guvern are la îndemână politici flexibile: unele, mai ales de stânga, preferă să regularizeze periodic imigranții ilegali, prin acordarea unor acte de rezidență sau chiar a cetățeniei, pentru a-și spori baza electorală. Altele se laudă cu o imposibilă „toleranță zero”, punând peste tot filtre cu sită deasă.
Întregul Occident are și va avea de gestionat această chestiune care umflă bojocii populiști ai politicienilor radicalizați. Chestiunea e mixtă, ca să nu spun ambiguă. Pe de o parte, Sudul global, mai sărac, tinde să urce spre Nordul bogat, unde Evul Mediu situa cândva, pe hărți imaginare, paradisul terestru. Pe de altă parte, declinul demografic inerent prosperei societăți de consum creează pe piața muncii spații goale, care se cer umplute prin imigrație (controlată, pe cote anuale).
Pe la alții, bunăoară în Franța, problema e reală și presantă, mai ales în prezența unor comunități musulmane prost sau deloc integrate, deci gata să ia foc, în cartiere unde poliția nu mai pune piciorul.
În cazul cruciadei antiimigrație promovate de Donald Trump, ambiguitatea e și mai adâncă. Nu doar că SUA sunt o țară de imigranți (însuși bunicul lui Trump sosind în Lumea Nouă din Bavaria). Mai e și democrația americană, studiată încă de Tocqueville, prin 1830: ea e bazată pe imperiul opiniei publice și „egalitatea condițiilor”, dar și pe autonomia familiei și a comunității locale, care își pot apăra libertatea cu arma în mână, nu atât față de improbabilii invadatori externi, cât mai ales dacă guvernul federal își permite imixtiuni abuzive.
Americanii s-au socotit noul „popor ales”, dar nu în sensul suprematismului rasist de tip Ku-Klux-Klan, cât prin convingerea că fiecare individ deține o parte egală din suveranitatea poporului și se poate autoguverna.
Politica lui Donald Trump alterează deliberat aceste premise de multă vreme acceptate. El a criminalizat toți imigranții, ștergând linia care-i desparte pe cei legali de cei ilegali. Practic, orice nou-venit, care e în curs de regularizare sau trăiește sub radarul autorităților, nu mai e un amărât - sau un potențial geniu academic ori antreprenorial - care muncește din greu pentru a-și face un destin mai bun, ci un infractor periculos, care trebuie reprimat și trimis, dacă se poate în compania câtorva francezi, germani și români, direct la Guantanamo (un trist simbol al torturii, banalizată sub acoperirea războiului antiterorist pornit după 11 septembrie 2001).
Ideologia MAGA a devenit unica măsură (extremistă) a „bunului american”. Atmosfera de la Los Angeles, după ce președintele Trump a trimis acolo garda republicană și chiar trupe de infanterie marină, aduce mai curând a invitație la război civil decât a program ferm de reprimare a infracționalității.
Și chiar în weekendul trecut, metropolele americane au găzduit noi proteste anti-Trump, în vreme ce Gavin Newsome, guvernatorul democrat al Californiei, s-a profilat deja ca posibil candidat pentru Casa Albă la proximele alegeri prezidențiale. Reacția cetățenilor din L.A. nu se referea la acceptarea fără criterii a imigranților ilegali, ci la excesele represive comise de ICE (Immigration and Customs Enforcement) ai cărui agenți au operat numai anul acesta peste 100.000 de arestări prin „ridicare” brutală, deținere fără mandat și expulzare arbitrară.
Ca și în alte cazuri, replicile MAGA din România sunt caricatural-periferice și inadecvate. A intrat în fișa postului de „suveranist” o „sfântă” xenofobie „creștină”, deși noi nu ne confruntăm cu imigrație masivă, ci doar cu una controlată, cerută de patronii care nu mai găsesc amatori autohtoni pentru munca în restaurante, livrări alimentare și alte joburi deja prea umile pentru pretențiile în creștere ale localnicilor mofturoși, cazați la părinți, care pontează prin sălile de păcănele.
În vreme ce noi avem 5 milioane de români „desțărați” prin Europa Occidentală, iată-ne zguduiți de mania purității etnice, revărsată peste niște srilankezi pe scuter, cu ruscac Glovo. Reușim să prăvălim în ridicol orice temă „eroică”, trasă în sosul Republicii de la Ploiești și sufocată de tiradele lui Cațavencu, însă nu e cazul să ne relaxăm: la noi, fondul primitiv al „României educate” poate oricând să transforme farsa teatrală a intransigenței „patriotice” dacă nu într-o baie de sânge, ca ecou al pogromurilor legionare, măcar într-o anarhie de operetă, numai bună să ne distragă atenția de la incapacitatea „partidelor proeuropene” de a încropi un guvern reformator, chemat să umple gaura neagră a deficitului bugetar pe care tot ele l-au săpat.
