Iohannis l-a desemnat pe Cioloș ca să-l facă de râs. Dar în acest reality show ieftin, orice e posibil
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iohannis l-a desemnat premier pe Cioloș. Toată lumea i-a sărit lui Cioloș în cap din secunda a doua, în prima linie fiind chiar liberalii lui Cîțu, noua gardă liberală unsă de Cotroceni. La câteva ore după desemnare, totul pare o glumă proastă, a fost desemnat un om împotriva căruia s-a declanșat tir de voie.
Cuprins:
Deși pare clar, nu trebuie să renunțăm la măcar câteva scenarii care măcar să ne definească terciul din capul liderilor politici români. Lucrurile se învârt între farsă și tragedie, într-o Românie în care liderii par închiși undeva departe de noi, într-un reality show cu buget mic.
I. L-a propus ca să-l facă de râs
Iohannis a anunțat practic că tot pe Cîțu îl vrea. L-a propus pe Cioloș ca să-l facă de râs. L-a numit doar ca să-și facă treaba cu o numire de formă, care să pice de la sine, pentru că USR e incapabil să formeze majorități cu un PNL ostilizat la maximum. Este cel mai probabil scenariu și pentru că Iohannis nu știe alt joc decât cel al ultra-previzibilului încăpățânat: „am zis Cîțu, vreau Cîțu”. Și-a vărsat tot năduful pe USR, devenit pentru el un fel de PSD, un partid diabolic care ar fi stricat armonia.
II. Iohannis renunță la Cîțu, testează o posibilă alianță PSD-PNL
Iohannis a pregătit terenul pentru o viitoare alianță PSD-PNL. După ce ne vor scoate pe toți din sărite cu tontoroiul politic, poate că miza e ca electoratul să găsească acceptabilă o alianță PSD-PNL. Numai că în acest caz se presupune că Iohannis renunță la Cîțu, are nevoie de alt om pentru o astfel de unificare. Nu exclud nici un guvern de uniune națională care să bage într-un viitor guvern și primii membri ai extremei drepte.
III. Privilegiile secrete
Cioloș devine totuși premier. Nu mi se pare de la sine înțeles, cum pare să ne sugereze toată lumea „expertă”, că Cioloș n-are nicio șansă la majoritate. Nu e prima oară când tot soiul de forțe obscure propun soluții care par miștouri aduse jocului democratic. Cioloș și Iohannis au un singur lucru un comun, reprezintă aproape public un întreg ocean de privilegii secrete, servicii și rețele de interese complet netransparente. În cel de-al doilea mandat, președinților prea jucători, cum a fost și Iohannis, li se întâmplă uneori lucruri ciudate - îi părăsesc sistemele care păreau să le fie fidele până la moarte. E foarte posibil ca Iohannis să-l fi numit ca să-l distrugă, iar rezultatul să-l surprindă și pe președinte, pentru că nici Cioloș nu e picat din cer.
IV. Cioloș al II-lea
Cioloș, țintă vie, dar pe termen mai lung. Adică ar putea deveni premier, știu că e greu de imaginat cu atâta înjurătură și cu atâția isterici ai lui Cîțu înjurând prin toate televiziunile cumpărate cu bani de COVID. Perspectiva de a guverna și de a avea tot timpul o țintă vie în care să tot dai le-ar putea părea irezistibilă peneliștilor. În fond, ești și cu mâna pe butoane, nici nu mai iei toate scatoalcele. De ce n-ar face și PNL ce a făcut PSD susținând inamicul pentru subminare totală. În fond, titlul de premier e o prostie, atâta timp cât ai puterea în ministere cheie, cât timp poți fi și la putere, și în constantă opoziție de fațadă (adică exact ce a făcut USR până acum în guvern). E un joc meschin pentru un partid mare, dar e posibil să avem astfel un premier „Cioloș al II-lea”.
Concluzie de etapă: Cioloș e o soluție ridicolă, pe măsura anvergurii unui Iohannis. La prima vedere, Iohannis câștigă pentru că-și face praf inamicul cel nou, USR. Însă Iohannis este praf deja, nu mai are pic de credibilitate, l-au tocat și „fanii” lui în ultimele luni. Din așa ceva nu-ți mai revii. Cioloș este însă o soluție ridicolă și pe termen lung, și dacă în mod miraculos chiar ajunge premier, pentru că limitele lui sunt unele deja cunoscute, e un funcționăraș de lux care încasează înjurături bine, dar nu e capabil să mobilizeze pe nimeni pentru nimic. Fix de ce (nu) avem nevoie.
