Filozofia „Black Friday”: în piață toți fură, dar nu e drept să taxăm! De ce taxarea înseamnă oxigen în spital și școli mai bune
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Zilele astea se vorbește mult despre taxarea bogăției. Deci avem încă un sezon din filmul prost și nesfârșit cu reprezentanții marilor averi urlând la TV că sunt sărăciți de „comuniști”.
O știre trist de amuzantă a apărut zielele trecute. ANPC a amendat Altex pentru măsluirea prețurilor înainte de Black Friday. Știți șmecheria. Falsifică prețurile, le măresc înainte de campanie pentru a le aduce la nivelul inițial de „Black Friday”, cică marea zi a reducerilor. Asta știam cu toții despre toți, nu doar despre Altex.
În anii trecuți, Consiliul Concurenței constata că 80% dintre ofertele comercianților erau ilegale. Răspunsul companiei amendate anul ăsta (sperăm că nu va fi singura) a fost unul antologic de sincer: „Reprezentanţii Altex au afirmat, cu ocazia discuţiilor pe această temă, că ei nu pot fi corecţi într-o piaţă în care nimeni nu e”, se arăta în relatarea ANPC.
Paradoxul trist-amuzant e că noi știm, ei știu că noi știm și totuși funcționează cumva, ne încordăm, ne scotocim, mai cumpărăm ceva doar pentru că e „ieftin”. Nicio fotografie a „pieței” nu e mai corectă decât declarația asta. O piață nereglementată e o sălbăticie cu tendințe de cartelare. Câțiva puternici îi storc de „taxe” de protecție, de vulnerabilitate pe cei slabi.
Exemplul se potrivește cu dezbaterea taxării bogăției. Pentru că, și pentru Altex, și pentru cei care urlă când sunt amenințați cu taxarea există un singur răspuns: bă, știați că există o majoritate de proști care plătesc taxe jumătate din cât câștigă?
Și mai râsu‘-plânsu‘ e că ne ținem agățați ca niște provinciali ignoranți ce suntem de celebra cotă unică. Cota unică a mărit inegalitățile în România. Și știți care e paradoxul și mai mare? Dacă ai inegalități mari e din ce în ce mai greu să te lupți și cu evazioniștii, cu ăia care nu plătesc nici măcar taxele alea mici de acum.
Deci și strigătul „găsiți evaziunea, nu măriți taxele!” are și el ipocrizia lui.
A zis PSD ceva de taxarea luxului zilele astea – de fapt Sorin Grindeanu pomenea forme timide și mai mult fotogenice de taxare – și iar a luat „lumea bună” a României foc. Sunt aceiași care au comis probabil cea mai ridicolă formă de protest din univers acum câțiva ani, în Piața Victoriei, când au ieșit să apere băncile și alte corporații de o taxare de 1%!
Taxarea, bau-bau
Într-un fel înțeleg de ce lumea bună sau pretins bună strâmbă din nas la manele. Pentru că manelele spun adevărul: de aia ai bani, ca să râzi de săraci, altfel n-are sens!, restul proștilor mergeți la taxare.
Cea mai mare gogomănie e să bagi în aceeași oală angajații de rând și posesorii de mari averi. Angajatul de rând plătește taxe de se îndoaie. Iar patronii spun: nu, eu plătesc taxele, nu el. Și cei mai mulți și cred gogomănia asta, deși e munca lor cea din care se plătește!
Posesorul de avere plătește taxe ridicole și pe proprietăți imobiliare, și pe terenuri, și pe lux. Cum se apără cei vizați de taxele pe bogăție? Încep imediat să urle că „NOI TOȚI” suntem „furați de stat”.
Păi nu prea: un salariat la nivelul minim ia brut 2.300 și net 1.200 de lei, iar unul care vinde 10 blocuri plătește câteva procente. Da, știu argumentul, alea câteva procente înseamnă de fapt mult mai mulți bani. E un sofism ieftin – e mai dramatic să dai 50% din 3.000 de lei decât să dai 3% din câteva milioane. Măcar gândește-te că blocul a fost făcut cu muncitori care au plătit 45% din salariu taxe (asta dacă au fost angajați la alb, că munca la negru e regină în domeniul construcțiilor).
Atenție, USR și alți „salvatori” care propun mărirea salariilor mici prin tăierea taxării propun de fapt scutiri tot pentru angajatorii pe salariul minim.
COVID și taxare
Covid-ul ar fi trebuit să ne sune deșteptarea: de ce nu am spitale? de ce nu am profesioniști? Pentru că toată lumea bună fuge de taxe. Dar nu, nesimțirea unei bune părți din industria media și din lumea politică constă în urlete de disperare dimineața, cum că ne ard pacienții în spital, și apoi, mai pe seară, în urlete de disperare că vine PSD-ul și ne taxează eroii-antreprenori, cum îi numea Cîțu.
Acest tip de gândire este criminal, nu mă joc cu vorbele. Este cel care ne-a adus unde suntem: să privim liniștiți cum mor zeci de mii de oameni sub ochii noștri. Că doar ce e „bătrânul”? E un antierou, e un antiantreprenor care merită să dea colțul, consumă pensie ‘geaba.
Cei mai mulți morți au fost vârstnici. Cei mai mulți au fost văzuți, mult de dinainte de COVID, drept o „povară”. Este și motivul pentru care la noi campania de vaccinare a arătat ridicol: o goană a vaccinării în primul rând pentru instituții strategice și oameni sub 50 de ani, în loc de o concentrare totală pe protejarea celor peste 60, cei aflați în pericol iminent.
Este comportamentul unei societăți care glorifică „omul activ”, „descurcărețul” și care disprețuiește „Omul care nu produce”, care „consumă taxele”.
Taxarea ca solidaritate
Tendința în societățile sărace este să lupte cu taxarea, să-și apere mogulii, să-și arunce pe geam bătrânii. Orice instinct de solidaritate este terminat, făcut praf de piața tip „Black Friday”, în care nici măcar unul nu mai poate să joace corect.
E o prostie să crezi că fenomenul e doar românesc. Așa cum prostie era să ne concentrăm pe corupție, în loc să ne concentrăm pe zone publice solide care să lupte real cu corupția.
Cum poți spera ca ANAF, fără angajați de top, mulți și plătiți bine, va putea colecta mai mult de la evazioniști? Imaginați-vă măcar ce râs e într-o mare corporație când vine delegația ANAF, iar ăia deja au exportat profitul în toate formele posibile.
Taxarea e solidaritate! Taxarea ca „ciumă comunistă” e un basm cu care unii vă iau banii de sub nas. Nu mai puneți botul la acest tip de jurnalism! Să învățăm chiar, ca atunci când vin PSD cu unele propuneri de taxare, să le propunem taxare și mai serioasă, nu din aia de televizor, care dă bine în prime time și atât.
La G7-le de acum 5 luni s-a stabilit o taxă pe corporații de 15%, cu bani reținuți în locul în care compania își desfășoară activitatea. Chiar ar fi o schimbare dacă s-ar concretiza măcar jumătate din propunere. România are nevoie de un efort uriaș să se smulgă din prostia provincială tipică în care se urlă „la muncă, nu la întins mâna”.
Tot ce am avea de făcut ar fi măcar să le spunem unor Cîțu sau analiștii economici „Digi”, atunci când plâng că vine „comunismul” cu taxarea, că țările vestice vor taxe, că „civilizații” la care se închină toată ziua sunt „comuniștii”.
Cât despre avuții noștri, să știți că și ăștia s-au făcut antiglobaliști și anticorporatiști pentru că au observat că „patrioții” liberali (nu mă refer la partid, ci la întreaga tendință de dreapta din societatea noastră) care țin cu „afacerile românești” le protejează de fapt averile. De aia avem inflație de ii și ițari prin capitalismul autohton de tip „șîeu”.
Taxare înseamnă oxigen în spital, școală mai bună, speranță de viață mai ridicată. Înseamnă mai presus de orice solidaritate. Toți pripașii care vă împuie capul cu „comunismul” taxelor sunt fie direct interesați să-și protejeze averea, fie sunt categoria de idioți utili care vor și ei să vorbească „limbajul elevat” de patron.
Așa că să fim serioși. Avem nevoie de mult mai mult decât spune PSD. Avem nevoie de taxare progresivă, taxarea marilor afaceri corporatiste, marilor proprietăți.
Avem de aruncat ANAF-ul în zone tradițional evazioniste, de la turism la afaceri uriașe la gri și negru cu cereale. E timpul să măturăm politicienii care ne spun pozele de anii 90 cu „piața rezolvă tot și taxarea e furt”. Fără bruma aia de taxe și fără sănătate publică aveam și mai mulți morți decât avem zilele astea.
