Generația mântuitorilor. Sau cum a ajuns USR-PLUS să fie obsedat de imaginea lui Mesia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Este mult de discutat despre sindromul mesianic pe care îl putem observa la politicieni, atunci când se conving, în sfârșit, că lumea se învârte numai și numai în jurul lor și că, în absența augustei lor persoane, întreaga planetă și-ar pierde direcția. Au devenit atât de rari politicienii care nu văd buricul lumii atunci când se uită în oglindă, încât mesianismul a ajuns o banalitate.
Este drept, utilizarea în exces a superlativelor duce la blazare, iar aceasta, la rândul ei, duce la nevoia utilizării de imagini și simboluri din ce în ce mai puternice. După foarte multe campanii cu caracter definitiv, în care s-a promis ieșirea finală din ceea ce ar fi trebuit să fie, mereu, ultima criză, ultimul război, atragerea alegătorilor, inevitabil dezamăgiți, pentru un nou exercițiu electoral a devenit din ce în ce mai dificilă.
Tușele s-au îngroșat, vocile au răsunat și mai tare, promisiunile au fost și mai gogonate. Politica activistă s-a transformat în religie propovăduită de misionari agresivi și inflexibili. Fiecare partid este unicul Dumnezeu, nu te poți închina decât lui, n-ai voie decât să crezi, n-ai voie nici măcar să tragi cu coada ochiului la programul celorlalți Dumnezei unici.
„Mesia din debara” l-a numit Cristian Ghinea pe Nicușor Dan. Pentru că Nicușor Dan „nu dă telefoane, nu vorbește la telefoane și dă bule”. Asta, în ochii și mintea domnului Ghinea, îl transformă pe Nicușor Dan, fondatorul partidului care l-a adus pe Cristian Ghinea la butoane, într-un fals profet, un mântuitor de carton, un închipuit care vrea ca toată lumea să facă doar ce ordonă el prin bulele alea pe care le dă.
Dar este oarecum firesc, normal, vizibil încă din numele partidului, ca Uniunea Salvați România să colcăie de salvatori, reformiști, mântuitori. Și pentru că Mesia nu poate fi decât unul singur, e unicat, fiecare candidat la funcție face tot posibilul să-i doboare pe ceilalți.
La fel procedează și Cristian Ghinea. După ce îl ridiculizează pe Nicușor Dan, care are mari dificultăți în a demonstra că el este cu adevărat salvatorul pe care-l așteptau bucureștenii, domnul Ghinea dă un interviu amplu în care alunecă el însuși pe panta mesianismului, prezentându-se drept unicul și adevăratul fiu al Mamei Reforma. El, doar el, Cristian („Cristian”, da? Poate vă sună vreun clopoțel…), este calea, adevărul și viața, căci el, doar el, știe cu PNRR-ul, iar fără el…
În primul rând, pentru a ne clarifica în ce poziție se află, ușor deasupra tuturor mărunțișurilor, domnul Ghinea ne spune: „Eu ascult pe toată lumea, dar nu fac automat ce îmi zic”. Adică e și de-al nostru, din popor, dar, în același timp, e și inflexibil, sever și drept. Singura deosebire dintre domnia sa și Nicușor Dan este că domnul Ghinea ascultă. Dar tot ca dânsul face, precum și celălalt Mesia.
Dar partea din interviu care ne arată clar - poate prea clar - că domnul Ghinea se vede în fruntea bucatelor, primus inter pares, împărțind învățăceilor din pâinea și sângele său, este cea în care ne spune care este, în propria-i viziune, rolul ministerului pe care-l conduce: „[…] MIP (Ministerul Investițiilor și Proiectelor, n.red.) devine un minister al reformelor. Asta face PNRR, reforme - a pensiilor, a justiției, fiscală etc.”. Aoleu!
Brusc, ca prin minune, cam ca atunci când se înmulțesc instantaneu peștii și pâinile, domnul Ghinea a devenit capul reformei din România. Nu? Dacă MIP (de fapt, este MIPE, dar nu mai sună atât de mesianic) este un minister al reformelor, atunci domnul Ghinea nu mai este doar gestionarul nepriceput al fondurilor europene, ci este, de fapt, ministrul însuși al reformei însăși.
Domnul Ghinea ne este suficient. Nu doar că este suficient, autosuficient, nu. El ne este tuturor suficient. Ministerul său, MIPE, face reforma „pensiilor, a justiției, fiscală etc.”. Adio, Turcan, Ion, Nazare, puteți pleca în vacanță.
Cristian „Reformatorul” Ghinea vă face treaba, face el reforma în ministerele voastre. V-a salvat de propria voastră incompetență. Văzând că nu sunteți în stare să vă ocupați voi, la ministerele voastre, de reforme, și le-a tras la ministerul lui. E olecuță mai mult de muncă, dar asta e, vorbim despre un martiriu voluntar, asumat.
Și totuși, prea mulți oameni care se cred Mesia pe metrul pătrat al acestei generații de mântuitori autoproclamați. Mesia din debara ar fi unul, Mesia Reformatorul e altul și, până mai ieri, mai era și Mesia Oscariotenul, cel care a crezut că-i poate vindeca pe bolnavii de la „Foișor” după modelul „ia-ți patul tău și umblă!”.
Nu cred că rolul politicienilor se apropie măcar puțin de rolul atribuit de religii așteptatului sau deja sositului Mesia și cred că, de fapt, politicienii noștri sunt departe de simbolistica evangheliilor. Nu doar că ei nu sunt aici pentru a lua asupra lor păcatele noastre, întru mântuire, ci sunt primii care, atunci când eșuează lamentabil, ne aruncă în cap hârdăul plin cu păcatele lor.
În plus, politicienii nu au fost votați pentru a ne mântui, ci pentru a face ceea ce vrem noi cu banii noștri, pentru a-i folosi în interesul nostru.
Nimeni nu așteaptă de la Nicușor Dan, Cristian Ghinea sau Vlad Voiculescu să meargă pe apă. Dacă ar reveni cu picioarele pe pământ, printre noi, ar fi benefic ambelor părți. Și ar fi bine să stea departe și de transformarea apei în vin. Istoria recentă ne-a dovedit că sunt capabili să dilueze totul mai abitir decât Hexipharma dezinfectanții.
Foto: Hepta
