În Italia, minunile durează trei zile. La fel și panica
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În timp ce străzile din Milano s-au reumplut și s-a dat din nou liber la prosecco după ora 18.00 în toate barurile din centru, România își smulge părul din cap.
A trecut aproape o săptămână de la pacientul 1 al Italiei, un anume Mattia, celebru de acuma. Și oamenii își văd de viață. Printre mult mai puțini turiști, e drept.
„Nu știi că în Italia minunile durează trei zile”, spune la telefon un tânăr în Piazza del Duomo, liniștind curiozitatea cu privire la atmosferă.
Primarul din Milano a făcut deja un video pe youtube și le dă un sfat italienilor: „Decât să goliți rafturile supermarketurilor, mai bine ați avea grijă de cei mai fragili, de bătrânii noștri. Așa face o națiune sensibilă și matură”.
Și Milano pare să fie mai matur astăzi, oamenii săi își beau cafeaua liniștiți și își citesc ziarele cu ceva mai multă înțelepciune. Mesajul este „Redeschidem Milano!” sau „Bine, Italia, termină cu panica!” După ce au fost alarmați cu morții, cu infectații, cu viteza cu care să răspândește virusul, astăzi italienilor li se bate obrazul: „dar ce v-ați speriat așa? Am închis jumate de țară, mare brânză, veniți-vă în fire oameni buni. Magari!”
În italiană, masca se numește „mascherina” și mie începe să-mi sune totul a mascaradă.
Guvernatorul Lombardiei, Attilio Fontana, este în carantină voluntară de ieri, după ce o colaboratoare din comisia de gestionare a coronavirusului a fost testată pozitiv. Și el a făcut anunțul pe Facebook, s-a filmat din biroul său mare și gol și apoi și-a pus „mascherina” pe față, ca nu cumva să-l molipsească și pe Zuckerberg.
Dacă Fontana intra în carantină a doua zi după anunțarea primilor bolnavi, ar fi alergat cu toții năuci de disperare pe străzi, azi se zâmbește și se ridică din umeri. Italienii își zic, cu trei degete unite și agitate în aer, cum bine îi știm: „de ce ne protejăm: ca să nu murim sau ca să nu trăim?”
Unde mai pui că odată cu nebunia coronavirusului, se pierd bani grei.
90% dintre turiști și-au anulat rezervările la Roma pentru weekend. Și Roma e încă departe. Iar zona de nord, blocată de virus, dă 50% din PIB-ul Italiei. Așa că virus, virus, dar până la bani.
Când Italia reînvie, România se sperie. Sper că nu așa tare. Am relaxarea de a citi presa românească dintr-o cafenea de lângă Teatro alla Scala.
Îmi place să cred că atunci când mă voi întoarce în țară și voi fi obligată să stau în carantină 14 zile, să mai pot trimite pe cineva după un kil de făină. Nu am simptome specifice, nu mă simt rău în niciun fel. Și Milano gol are chiar mai multă poezie.
Cu distanța celor 1300 de kilometri, vă zic că mi-ar fi plăcut însă și mai mult să învățăm din lecția altora.
Am citit aseară informarea de presă după anunțarea primului caz de infecție cu coronavirus. Serioasă, să arate că autorităților le pasă, sunt pregătite. Și mi-am permis să înlocuiesc formula „COVID-19” cu „gripă”, că până la urmă tot un fel de gripă e. Și uite ce-a ieșit.
„Bărbatul originar din județul Gorj care a fost depistat pozitiv cu virusul gripal, în această seară a ajuns la Institutul Matei Balș din București, în urmă cu scurt timp. Transportul s-a desfășurat în condiții normale pentru astfel de situații și nu a reprezentat niciun pericol pentru pacient, personalul medical sau alte persoane.” Nu e puțin penibil? Măcar puțin? Sau e prea devreme să glumim despre asta? Peste o lună o să sune tare disproporționat, vă zic.
Italia a trecut prin panică și teamă ca să n-o mai facă alții. Nu vrem să învățăm nimic de la ea. Luați-ne orice, închideți-ne mall-urile, goliți rafturile, numai nu ne luați plăcerea de a ne lamenta…
