Este premierul Netanyahu interesat să pună capăt măcelului din Gaza?  

Poziţia Hamas, dacă nu şi-o va schimba zilele acestea la Cairo (unde se desfăşoară negocierile, mediate de Egipt, Qatar şi SUA), îi va oferi premierului Netanyahu şansa unui spectacol de zile mari cu prilejul vizitei programate la începutul săptămânii viitoare la Washington. Va juca rolul porumbelului rănit, care nu-şi doreşte nimic mai mult decât să recupereze ostaticii şi să fie pace în Gaza. Un porumbel cu penele smulse de un Hamas încă însetat de sânge. De altfel, recuperarea ostaticilor, subiect dureros pentru israelieni, a invocat-o cu ipocrizie ca obiectiv terţ şi în Războiul de 12 zile cu Iranul (demonstraţia strălucită de forţă a armatei şi serviciilor de informaţii ale Israelului, care însă se dovedeşte cu fiecare zi care trece a fi fost o eroare strategică).

Înclin să cred că Bibi Talent şi Genialul Trump vor încerca să se păcălească reciproc în Biroul Oval, oferind presei un show de zile mari. Chiar dacă l-a ridicat deasupra legii (a fost în aceasta şi o pledoarie pro domo), branduindu-l ca „erou de război”, Trump simte ca nimeni altul că nu mai are în faţă ceea ce respectă fără nuanţe: un lider puternic. Însă are mare şi urgentă nevoie să îl folosească pe prim-ministrul de la Ierusalim ca pion-cheie în acel Acord al Secolului, anunţat cu pompă, la jumătatea primului său mandat la Casa Albă.

Recomandări

Ilie Bolojan și Cseke Attila, despre reforma administrației publice locale: „Număr maxim de angajați la primării și CJ-uri”. Ce decizii s-au mai luat

Am numit acel document de 181 de pagini „un dictat american la dictarea lui Netanyahu”. Numai că Netanyahu şi-a pierdut influenţa asupra liderului SUA, ce se prezintă astăzi lumii ca Unicul Mare Pacificator al Orientului Mijlociu. Acordul Secolului Redivivus are în centru aşa-numitele Acorduri Abraham şi nu se ştie deocamdată cum sună exact în varianta updatată 2025. Cu siguranţă e posibil să conţină o noutate esenţială: proiectul imobiliar Gaz-a-Lago. Acesta – dacă se va realiza şi nu ilustrează doar una dintre tacticile de negociere ale lui Trump –  ar pune în primul rând Arabia Saudită în situaţia de a refuza orice propunere înainte de a fi legiferată existenţa unui stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est, soluţie cerută cu fermitate şi de celalalte state arabe din zonă, care n-au semnat încă acorduri cu Israelul.      

Întrebarea pe care o punea atunci, la sfârşitul lui ianuarie 2020, Thomas L. Friedman, editorialistul de la New York Times, devine mai valabilă ca oricând: „Este planul acesta despre două state pentru două popoare sau este despre o diversiune pentru doi lideri necinstiţi?”. Numai că acum Acordul Secolului aparţine exclusiv Preşedintelui Secolului, iar în calea Păcii Secolului stă tocmai premierul Netanyahu.