#necunoaștereaucide | Pericolele la care ne expun guvernanții pentru că nu oferă suficiente date despre răspândirea virusului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre puținele certitudini pe care le avem după trei luni de la prima decretare a stării de urgență pe teritoriul României este că nu știm mai nimic, nu avem informații coerente și complete.
Libertatea a aflat de la Ministerul Sănătății/Institutul Național de Sănătate Publică faptul că în cazul deceselor catalogate drept decese Covid-19 nu s-au mai efectuat anchete epidemiologice decât la începutul pandemiei. Poate și atunci. De asemenea, nu avem informații despre numărul cazurilor de pacienți care s-au infectat în spitale.
Nu știm, de trei luni, care este numărul real al persoanelor testate. Știm numărul testelor efectuate, dar habar n-avem câte persoane au fost testate cu adevărat. Nu știm nici măcar o medie a testelor făcute persoanelor depistate, la un moment dat, pozitiv.
Că nu știm noi e una, deși ar trebui să avem acces la toate informațiile legate de această pandemie, la absolut toate, dar devine dubitabil dacă responsabilii statului au aceste informații, dacă măcar s-au gândit să le colecteze și, desigur, dacă au habar cum să le interpreteze pentru a ne fi de folos.
La jumătatea lunii martie, marile companii de telefonie mobilă care acționează în Europa au semnat un acord cu Comisia Europeană pentru a pune la dispoziție date despre deplasarea persoanelor aflate în carantină sau izolare.
Comisia Europeană a primit gratuit, iată, informații pentru care companiile comerciale plătesc, obținând posibilitatea de a te trage de mânecă targetat exact atunci când te afli prin preajma magazinelor lor.
Ce a făcut Comisia Europeană cu aceste informații, dacă le-a dat mai departe statelor membre, dacă a folosit această localizare a cetățenilor doar în scopul limitării răspândirii virusului (dar oare a folosit-o?) sau dacă a folosit tehnologia în mod extensiv pentru supravegherea cetățenilor, nu vom afla, probabil, niciodată. Dar mai degrabă este de crezut că în sufocata de birocrație Uniune Europeană, acest tip de informație nu a fost folosit cum trebuie, dacă a fost folosit în vreun fel.
În „Dune“ a lui Frank Herbert, există un tip anume de oameni: mentații. Sunt numiți, uneori, și computere umane, necesari într-o societate în care computerele au fost interzise.
Mentații au o capacitate imensă de procesare a informațiilor, de analiză, sinteză și de prefigurare a unor strategii funcționale pentru viitor. Doar că menții funcționează doar dacă primesc informații corecte. Având la dispoziție informații incomplete sau incorecte, mentații devin pru și simplu inutili.
Ei bine, noi, departe de a putea pretinde că avem capacitățile mentaților dintr-o fabuloasă serie SF, suntem, totuși, văduviți de prezența informațiilor. Și a celor complete, și a celor corecte.
Chiar și Ludovic Orban, gânditor de dimensiuni mondiale, recunoscut pe plan galactic, poate fi indus în eroare de informații eronate. Altfel nu ar fi spus că numărul de contracte de muncă la nivelul lunii mai 2020 este aproape egal cu cel al contractelor de muncă din luna mai 2019. Sigur că că este.
Dar din numărul contractelor de muncă din mai 2020 (de exemplu 28 mai) 595.672 erau suspendate, iar 429.585 erau încetate. Dacă numeri contractele în forma lor fizică sau chiar digitală, probabil că sunt la fel de multe. Dacă le scazi, de bun-simț, pe cele încheiate, observi că ai cu minimum jumătate de milion mai puține.
Astăzi nu avem informații suficiente despre răspândirea virusului pe teritoriul României. Să prezumăm nevinovăția și să bănuim doar că aceste informații n-au fost colectate. Nu avem informații reale despre starea economiei.
Ministerul Muncii anunță în luna aprilie 2020 un număr de șomeri cu 10.000 mai mic decât în aprilie 2019 (251.944 în 2020 față de 261.909 în 2020) când este cât se poate de clar că lucrurile nu pot sta așa. La 30 aprilie, numai numărul contractelor de muncă încetate de la începutul pandemiei era de 276.459, dar, totuși, șomeri nu erau decât 251.944?
Lipsa de informații complete și corecte poate, în cele din urmă, să ucidă. Dacă nu știm unde și care sunt cu adevărat focarele de infecție cu SARS-CoV-2, ne putem repezi fix într-unul, pe fondul relaxării.
Un român din diaspora, care a rămas fără un loc de muncă acolo, auzind că în România umblă locurile de muncă pe stradă și te trag de mânecă, s-ar putea întoarce acasă, crezând că are unde munci. Și o va face pentru a descoperi că rata șomajului este, de fapt, dublă, triplă, că n-are unde munci sau că trebuie să o facă pentru un sfert din salariul minim, la negru.
Dacă nu există informații amănunțite și bine organizate despre evoluția pandemiei în România înseamnă că cei care ar fi trebuit să se ocupe trăiesc încă în secolul XIX, cel mult. Dacă există astfel de informații, dar nu sunt făcute publice, e și mai grav.
„Cunoașterea înseamnă putere“, scria, la un moment dat, Francis Bacon. De aceea, cunoașterea trebuie împărtășită, fiindcă este extrem de periculos, aproape criminal, să lași atâta cunoaștere contractată în mâna unui guvern alcătuit din indivizi cam neprecauți.
