„Nu există vaccin împotriva catastrofei climatice”. Fenomenele meteo extreme se întâmplă chiar lângă tine

În România, după inundații care au afectat 15 județe, au ucis doi oameni și au distrus sute de gospodării, sudul țării a fost prins în gheara unei arșițe nemiloase, cu temperaturi de peste 40 de grade.

În Italia, Spania, Turcia și Grecia au izbucnit incendii devastatoare, iar în Belgia și Germania inundațiile de la mijlocul lunii iulie au făcut mai mult de 200 de victime.

Cam în același timp, în California, incendiul Dixie Fire și-a creat propriul climat, generând nori care provocau fulgere și vânturi violente care puteau să-l alimenteze.

Iar în provincia Henan din China, 12 oameni au murit înecați într-un metrou, surprinși de apele care au umplut brusc vagoanele. 

Acestea sunt doar câteva dintre știrile legate de fenomenele meteo extreme din ultimele două săptămâni. Și nu e musai să fii un fan al posturilor de știri pentru a ajunge la ele.

În momentul de față, nici măcar o evadare în documentarele despre frumusețile planetei nu mai e ce-a fost: pădurea amazoniană emite de ceva timp mai mult dioxid de carbon decât absoarbe, iar în timp ce Roșia Montană intra în sfârșit în Patrimoniul UNESCO, o parte a localității lupta cu urmările inundațiilor și alunecărilor de teren recente.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Nici pasionații de sport, lipiți în aceste zile de ecranele televizoarelor pentru a urmări Jocurile Olimpice, nu vor rata știrile legate de vreme: la Tokyo, o jucătoare de tenis a părăsit terenul din cauza căldurii, iar un alt jucător a întrerupt partida, confruntându-l pe arbitru cu întrebarea: „Vă asumați dumneavoastră responsabilitatea dacă mor aici?”.

Avem nevoie de politici și schimbări structurale pe termen lung

Schimbările climatice se fac resimțite din ce în ce mai des, prin efecte din ce în ce mai devastatoare.

Comunitatea științifică internațională a tras de mult timp alarma în privința lor, avertizând, deseori cu exasperare în glas, că în lipsa unor măsuri drastice, fenomenele meteo extreme vor deveni „noua normalitate”.

Într-un studiu publicat în urmă cu o săptămână la Oxford University Press și intitulat sugestiv „World Scientists Warning of a Climate Emergency 2021” („Avertismentul oamenilor de știință ai lumii în privința urgenței climatice”), suntem anunțați, pentru a n-a oară, că mulți indicatori-cheie ai crizei climatice globale au depășit puncte critice fără întoarcere sau sunt pe cale să o facă. 

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Coordonatorul studiului subliniază și că pentru a răspunde la această provocare „sunt necesare schimbări ale sistemului”: o lecție importantă învățată în pandemie este că simpla reducere a transportului și consumului nu sunt suficiente „pentru a opri efectele devastatoare”. 

În concluzie, remarcă el, „politicile de atenuare a crizei climatice sau a oricărei alte amenințări a mediului înconjurător nu ar trebui să se concentreze doar asupra ameliorării simptomelor, ci și asupra abordării cauzelor fundamentale precum exploatarea excesivă a Pământului”.

Și Andreas Friedrich, unul dintre cei mai cunoscuți meteorologi germani și „vocea” Serviciului German de Meteorologie în timpul inundațiilor recente, sublinia într-un interviu de la începutul lunii iulie că în cazul climei nu există o „frână de urgență”: 

„Toți oamenii de știință spun că nu mai avem timp de pierdut. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință. Împotriva amenințării corona s-au putut dezvolta vaccinuri, dar un vaccin împotriva catastrofei climatice nu există”.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

De la vorbe la fapte e un drum lung

Așa cum arată mai multe sondaje, atât în România, cât și în Germania mesajul oamenilor de știință și-a atins, parțial, ținta, pentru că pericolul este într-o mare măsură conștientizat în rândul populației. 

Cu toate acestea, soluțiile trec mult prea rar dincolo de discurs, mai ales la nivel politic. 

Germania și „fantezia siguranței”

În Germania, 90% dintre cetățeni spun că își doresc o transformare rapidă a economiei într-una ecologică și sustenabilă, iar 83% consideră că țara lor are, ca putere industrială, o responsabilitate globală în contextul crizei climatice. 

În plus, germanii au menționat acest subiect ca prioritar pentru decizia lor de vot la scrutinul parlamentar din 26 septembrie. Criza COVID se plasează abia pe locul doi, la egalitate cu migrația și inegalitățile sociale.

Nu e de mirare că subiectul se bucură de un sprijin larg și în plan politic. Cu excepția dreptei radicale (Alternativa pentru Germania), toate partidele politice parlamentare declară că susțin obiectivele Acordului de la Paris și împărtășesc opinia experților în legătură cu gravitatea problemei climatice. 

Cu toate acestea, schimbările structurale au întârziat să apară. 

După o primă perioadă în care a militat pentru acest subiect în forurile internaționale, câștigându-și renumele de „cancelar a climei”, Angela Merkel și-a schimbat prioritățile, odată cu apariția crizei economice în 2008. Politicile de mediu au devenit, de la punctul ei forte, unul dintre cele mai criticate aspecte și în plan intern. Concret, au rămas un subiect intens discutat, mai ales pe fondul fenomenelor meteo extreme din ultimii ani, dar insuficient asumat în plan politic. 

2018 a fost cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice din Germania, adică din 1881 până acum. Urmat la o mică diferență de anii 2020 și 2019. Iar efectelor devastatoare ale secetei li s-au adăugat, recent, calamitățile produse de ape. 

În ciuda acestor „flageluri de proporții biblice” care au lovit Germania în ultimii ani, observă jurnalista Christiane Hoffmann într-un articol recent, lumea „părea să fie la fel de sigură ca în anii 90: schimbările climatice au fost omniprezente în dezbateri, dar nu păreau să fie cu adevărat periculoase prin locurile noastre”.

Alimentată de lipsa asumării politice a acestui subiect, în special din partea Uniunii Creștin-Democrate (partidul cancelarului Merkel), Germania „se agață de o fantezie a securității care nu are nicio legătură cu realitatea”.

De fapt, când vorbim despre climă, vorbim și despre noi. Iar când vorbim despre catastrofe climatice, vorbim și despre catastrofe umane: moarte, distrugere, foamete, secetă, migrare forțată, sărăcie, accentuarea inegalităților deja existente.

„Într-o lume care nu va fi mai fi niciodată, în viitorul previzibil, la fel de sigură pe cât eram obișnuiți”, conchide Christiane Hoffmann, „cea mai proastă strategie este să negi această certitudine”.

Rămâne de văzut în ce măsură votul germanilor la alegerile parlamentare din 26 septembrie va reflecta urgența climatică sau, dimpotrivă, o agățare de „fantezia siguranței”.

România va fi „​verde, de culoarea pădurilor”

Conform unui sondaj din 2019, 86% dintre români consideră că încălzirea globală e o problemă foarte serioasă, iar 8 din 10 sunt de părere că țara e afectată de acest fenomen și poluată. Trei sferturi dintre cei intervievați au declarat totodată că sunt interesați de implicarea în campanii de protejare a mediului și au menționat semne vizibile ale încălzirii globale din ultimii ani, dovedind o cunoaștere aprofundată a acestui fenomen. Un eurobarometru derulat în 2020 a confirmat aceste tendințe. 

Subiectul a lipsit însă aproape cu desăvârșire din dezbaterile electorale de anul trecut, iar viziunea partidelor politice în această privință e mai degrabă îngrijorătoare, cum a arătat și o analiză a programelor de guvernare realizată de organizația Greenpeace în luna decembrie. 

„O observație general valabilă este că mediul și clima nu sunt elemente centrale în viziunea partidelor”, se notează în acest raport. Nu se asigură nici măcar respectarea obiectivelor agreate în plan internațional: „nu au fost internalizate obiectivele strategice ale Pactului Ecologic European și ale Acordului de Climă de la Paris, împreună cu datele științifice privitoare la climă și biodiversitate”.

Singura excepție notabilă este alianța USR-PLUS, care nu a făcut însă din acest subiect un „element central al propunerii politice”.

În plus, o investigație Recorder a arătat că una dintre cele mai vizibile campanii de protecție a mediului din anul electoral 2020, „O pădure cât o țară”, care ar fi trebuit să fie „cea mai mare campanie de împăduriri din ultimii zece ani” a fost, de fapt, „cea mai slabă campanie de împăduriri din ultimul deceniu”.

Cât de vitală este de fapt împădurirea României în prezentul context climatic?

În condițiile în care o treime din țară are umbră pe doar 5% din suprafață și, în ultimii ani, jumătate de milion de hectare s-au transformat în nisip, am putea spune că e un subiect care merită ceva mai mult spațiu pe agenda politică. Aceste date sunt furnizate de expertul Greenpeace Ciprian Galușcă, într-un material publicat de Europa Liberă. 

Tot el avertizează că „în următorii ani, cele mai mari probleme vor avea legătură cu accesul la apă și retenția de apă”, cu precădere în zonele de câmpie, unde „suntem dependenți de sursa precară de apă. Și din păcate, suntem 11 milioane de români care locuim în zona de câmpie, puternic afectată de creșterea temperaturilor”. 

În lipsa unor intervenții consistente din partea guvernanților, expertul avertizează că ne vom confrunta fie cu „o luptă de supraviețuire”, fie cu un val de migrație. 

Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR), aflat în analiza Comisiei Europene, alocă și fonduri pentru împăduriri. „P​lantăm 45.000 de hectare de pădure, prin cel mai mare program național de acest fel”, spune documentul. România va fi „​verde, de culoarea pădurilor”.

Dacă punem însă în balanță 45.000 de hectare cu o jumătate de milion care s-au transformat în nisip în ultimii ani, observăm că această problemă nu își pierde mai deloc din urgență, dimpotrivă.

Și dacă tot vorbeam despre PNRR: într-un editorial comun de pe site-ul Euronews, reprezentanți ai societății civile din România și Polonia cer Uniunii Europene să respingă propunerile țărilor lor, tocmai din perspectiva politicilor de mediu: 

Dacă Comisia Europeană va aproba aceste planuri, atât Polonia, cât și România vor eșua în atingerea obiectivelor climatice și de reducere a emisiilor și vor bloca orice posibilitate ca UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050.

„Noua normalitate”

Oamenii de știință ne anunță că ne așteaptă vremuri grele. Avem nevoie de un cadru prin care să înțelegem și în care să direcționăm toate aceste schimbări și efectele lor psihologice.

Când vorbim despre urgența climatică, nu vorbim despre o criză care se poate rezolva în câteva zile sau săptămâni sau ani. Ci despre o nouă „normalitate” la care va trebui să ne adaptăm, concentrându-ne, în același timp, eforturile pe termen lung și foarte lung pentru a echilibra din nou balanța planetei.

E nevoie de schimbări radicale: de politici și obiective noi, de o pregătire temeinică pentru administrarea catastrofelor și de strategii de supraviețuire și regenerare. 

Orice politician și politiciană responsabili, indiferent de culoarea partidului, ar trebui să își asume, chiar acum, această misiune și să nu mai gândească mărunt. Aici nu e vorba de o legislatură, de o mutare pe tabla de șah, ci despre a contracara o forță suficient de puternică încât să răstoarne toate piesele. 

Urmărește-ne pe Google News