O rezoluție pentru 2020: să nu mai stea la închisoare oamenii care fură salam de foame, iar plagiatorii dovediți de la Academia SRI să scape și să fie secretizați!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Poate vă amintiți că în primele luni ale anului 2019, jurnalista Emilia Șercan era amenințată de un ofițer angajat la Academia de Poliție A.I. Cuza din București pentru că scormonea în șerpăria cu plagiate din academia MAI. Jurnalista dezvăluise plagiatele unora ca Gabriel Oprea, fost ministru de interne și vice-premier în guvernul Ponta sau Petre Tobă, ofițer MAI și ministru de interne în guvernul Cioloș.
Poate vă mai amintiți și că ziarista Emilia Șercan a scormonit și dat la iveală ditamai plagiatorii de prin SRI (generalul SRI Dumitru Dumbravă, fost secretar general al Serviciului Român de Informații, faimos pentru declarația că instanțele de judecată sunt „câmp tactic” pentru SRI) și a arătat că în Academia SRI, care se pretinde instituție de învățământ superior, se ascunde ditamai fabrica de diplome și titluri bazate pe plagiate.
Emilia Șercan a demonstrat că dintr-un total de 85 de teze de doctorat susținute la Academia SRI, 45 sunt plagiate și că politicieni precum Eugen Teodorovici, fost ministru de finanțe în guvernele Dăncilă și Ponta, a fost cadorisit cu o diplomă postdoctorală de către Colegiul Național de Informații al SRI, fără ca el să fi trecut pe la cursuri.
În mod normal, într-o țară în care există atâta grijă și interes pentru transparență și cheltuirea banului public, astfel de dezvăluiri ar fi trebuit să ducă la anchete serioase, urmate de demiteri, retrogradări și chiar trimiterea în judecată a celor care au patronat (și patronează) acest domino al plagiatelor aducătoare de avansări, ștaif academic, sporuri și posturi în învățământul universitar. Sau măcar să stârnească presiuni din partea presei și a societății civile în vederea unor astfel de anchete.
În afara unor articole răzlețe prin presă, nu au existat reacții semnificative dinspre societatea civilă și nici dinspre instituțiile publice responsabile cu anchetarea și soluționarea unor astfel de situații. Dimpotrivă, așa cum a arătat jurnalista Emilia Șercan în repetate rânduri, am avut parte de eforturi concertate de boicotare a investigațiilor jurnalistice și de protejare a celor care au beneficiat de pe urma diplomelor obținute pe lucrări plagiate. Acest efort a culminat în luna cadourilor, printr-o OUG dată de guvernul Orban în a 3-a zi de Crăciun care, conform site-ului Edupedu.ro, prevede următoarele:
”Studenţii Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul, înmatriculaţi la programe de licenţă, master şi postuniversitare pentru nevoile Serviciului Român de Informaţii şi pentru alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi cetăţenii străini pregătiţi în cadrul ANIMV pe bază de protocoale încheiate în acest scop între Serviciul Român de Informaţii şi organe similare de informaţii ale statelor de care aparţin aceştia, în condiţiile legii, vor fi exceptaţi de la obligativitatea înregistrării în Registrul matricol”
Matricol paralel
Altfel spus, prin această ordonanță de urgență Academia SRI își creează registru matricol paralel celui existent, secretizând numele celor care urmează diversele cursuri și programe de învățământ, scutindu-i de eventuale neplăceri cauzate de investigații jurnalistice.
Se pare că urgența SRI-ului și a guvernului nu a fost soluționarea cazurilor de plagiat deja demonstrate și reabilitarea credibilității și onorabilității instituției de învățământ, ci secretizarea, adică ascunderea sub preș a mizeriei.
Cei responsabili pentru această manevră fac asta pentru că pot și pentru că nu au un interes real să facă din Academia SRI o instituție de învățământ decentă, ci să o păstreze ca mijloc de a controla avansul ierarhic, accesul la poziții și distribuirea de sporuri și niscaiva ștaif academic.
Pentru că diplomele și titlurile obținute au dus la avans în ierarhie, creșteri salariale și, în cazul celor cu titlu de doctor, la încasarea sporului de doctorat. Un spor deloc neglijabil, de 50% din salariul minim pe economie brut. Adică, undeva peste 1.000 de lei. Un supliment nemeritat, mai mare decât pensia minimă socială (înghețată la 704 lei de actualul guvern) și mai mare decât ajutoare sociale precum Venitul Minim Garantat sau Indemnizația de Susținere a Familiei, încasate de unii dintre cei mai săraci dintre cetățeni.
Cu alte cuvinte, nu e vorba doar de o fraudă intelectuală, ci inclusiv de cauzarea unui prejudiciu financiar. Statul a plătit și continuă să plătească lună de lună un spor nemeritat, dobândit prin furt intelectual.
În Bârlad, un bărbat de 61 de ani este condamnat la 5 luni și 6 zile cu executare pentru că a furat 2 batoane de parizer dintr-un supermarket, în timp ce plagiatori dovediți continuă să încaseze sporul de doctorat și să ocupe funcții importante în diverse instituții.
Cam asta înseamnă dreptate, egalitate în fața legii și pedepsire a furtului în România, o țară în care se discută obsesiv despre nevoia de transparență, justiție și necesitatea recuperării prejudiciilor.
