MENIU CAUTĂ

Ce a fost în spatele protestului de pe scena teatrului din Cluj. Jurnalista Libertatea Oana Moisil a vorbit cu actorii care au inițiat „rebeliunea de pe scenă” și scrie despre inițiativele culturale care se străduiesc să rămână independente

Oana Moisil

”Să intre Reactorul!”, zice Ion Caramitru pe scena Galei Premiilor UNITER 2019 către actorii, regizorii și toată echipa Reactor de creație și experiment. Toți tinerii care apar pe scenă sunt independenți care fac teatru despre realitate și despre absurdul ei. În seara asta primesc un premiu de la British Council pentru ”Activitatea de promovare și susținere a incluziunii sociale și încurajarea implicării civice”.

Paula începe să cânte

Oana Mardare, actriță la Reactor, ia cuvântul. Mulțumește pentru premiu, mulțumește sprijinului autorităților, se oprește pentru primele aplauze și apoi zice:

”Și totuși! Deși anul acesta Ministerul Culturii a decis să reducă cu 30% bugetul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN) și, deși Primăria Cluj-Napoca a considerat că o să ne descurcăm să ducem în spate o stagiune și un an de evenimente cu un buget mai mic de zece ori decât bugetul pentru această gală, noi ne bucurăm totuși că suntem aici și am vrea să putem spune asta și anul viitor. Suntem aici, suntem împreună, știm că nu suntem singuri și știm că nu suntem singurii. Și știm că e foarte important să avem o voce comună. Așadar, Paula?”

Și Paula începe să cânte. Are o rochie frumoasă, roșie, poartă ruj roșu. Dar ce mai contează asta când ne zice, pe voce de soprană, că nu mai sunt destui bani la cultură și că nu e prima, nici ultima lovitură. Că nu mai are AFCN finanțare, că ministerul l-a retezat. Că independenții nu primesc validare, că nu le pasă autorităților de supraviețuirea lor. Toți actorii care ocupă scena cântă, în timp ce publicul e un mare zâmbet.

Se aplaudă un minut și Ion Caramitru, gazda evenimentului, concluzionează, forțat de entuziasmul din teatru: ”Așa e, cum simțiți! Soluția e la tineret în toate cele. Ei vor face istorie!”

Victor Rebengiuc aplaudă și zâmbește. Maia Morgenstern aplaudă și zâmbește. La fel, toată sala Teatrului Național din Cluj-Napoca. Un protest cu soprană, cor și decor de film e mai rar în România și probabil că momentul ăsta va rămâne într-o bulă culturală din memoria colectivă. Bine ar fi însă ca un astfel de protest să aibă puterea să pună în mișcare ceva. Nu e ușor.

 Teatrul ca instrument social

Reactor de creație și experiment a fost creat în Cluj-Napoca de un grup de actori, regizori și dramaturgi independenți care voiau să vorbească despre oamenii vulnerabili, despre problemele minorităților, despre ce ne roade și despre ce ne unește. Așadar, un proiect artistic care crește poduri între teatru și noi. Le-a ieșit bine, însă cu greu.

Administrația Fondului Cultural Național e principala sursă de finanțare pentru proiectele independente din teatrul românesc. Pentru Reactor, perioada dinaintea aplicațiilor e una dintre cele mai stresante – documentează ca jurnaliștii de investigație, scriu textele proiectelor, se ocupă de chichițe administrative și speră să câștige. Slavă domnului, au câștigat, de-a lungul anilor, destule finanțări. Și au fost mulțumiți, deși au muncit mult pe degeaba. Însă treaba scârțâie tot mai rău și așa s-a ajuns și la protestul de la UNITER.

 Cu nervii și bugetul la limită

”A fost un protest pregătit de tot colectivul Reactor, în contextul în care am primit acest premiu. Am zis să profităm, să livrăm un mesaj. Înainte aveam nemulțumirile noastre cu administrația locală, apoi problema s-a extins la nivel național. E un început de an care, financiar, s-a deblocat foarte târziu și ne-a ținut pe toți cu nervii la limită, cu proiecte neplătite, nesigure. Și am zis să ne livrăm mesajul în așa fel încât să miște, să creeze empatie”, explică actrița Oana Mardare.

La forma asta de protest ca un musical s-a ajuns după discuții multe, scepticism, teamă că o să iasă prost. N-a ieșit prost, dimpotrivă.

La fel ca Oana și colegii ei, tot teatrul independent e vulnerabil în România. Spectacolele depind de un stat care în ultima vreme a mărit salarii, însă a luat din unele bugete și, astfel, din șanse.

Premiul primit de Reactor la UNITER a fost datorat implicării sociale a grupului artistic de la Cluj. Am rugat-o pe Oana să ne spună despre unul din proiectele care le-ar fi adus acest premiu. ”O sută de ani de România. Istorii secundare – a pornit de la anul centenar, în care noi ne-am propus să vedem care e perspectiva unor grupuri vulnerabile față de povestea asta principală a istoriei”. În cadrul proiectului, Reactor au avut trei producții – una despre condiția femeii după interzicerea avortului în România, a doua despre istoria minorităților sexuale; a treia, ”Baladele memoriei”, e despre condiția vulnerabilă a vârstnicului în România.

Cum arată viitorul

De idei, oamenii de la Reactor nu duc lipsă. România e un tărâm nesfârșit de povești ce pot inspira spectacolele lor. Însă la fel ca oamenii ale căror vieți le aduc la lumină, au nevoie de resurse. Dacă situația Administrației Fondului Cultural Național rămâne la fel, independenții de la Reactor de creație și experiment o să aibă nevoie să găsească, dacă se poate, alte surse de bani.

Situația tinerilor de la Cluj nu e unică – către AFCN se duc sute de proiecte anual, iar multe dintre spectacolele pe care le vedem în teatrele și spațiile culturale independente s-au întâmplat cu ajutorul acestor finanțări de stat.

Printre cei foarte afectați de reducerea bugetului Ministerului Culturii și Identității Naționale sunt și coregrafii, dansatorii și toți angajații Centrului Național al Dansului din București (CNDB). Bugetul lor a fost redus cu 41% față de anul trecut și cu aproximativ 70% față de 2017.

Luna trecută, mai mulți artiști, angajați și oameni solidari cu CNDB au protestat la Ministerul Culturii: au adus ouă pe care au încercat timp îndelungat să le așeze în poziție verticală, o treabă migăloasă și grea. A fost metafora pe care au găsit-o protestatarii ca să explice vulnerabilitatea Centrului și a carierelor lor.

Artiștii vor să iasă din bulă

Viața lor nu e o metaforă însă. Le trebuie bani, trebuie să se descurce. Oamenii care depind  de sprijinul statului român învață în fiecare zi cum să se descurce mai singuri. Dacă ești artist, ești mai puțin important pe lista de plată. Dar asta nu pentru că banii se duc pe oameni vulnerabili, spitale sau educație. Nu.

Știm cu toții că bugetul țării se împarte prost, că mereu e un minister subfinanțat sau că se iau decizii care fac imposibilă viața unora – cum ar fi faptul că, anul acesta, oamenii cu dizabilități depind direct de autoritățile locale, care vor decide cât buget vor să le dea din puținul dat de la București.

Situația e gravă în România și ne întrebăm unii pe alții ce naiba, unde și cum schimbăm. Artiștii care au protestat la Gala UNITER au cântat bulei lor și speră ca totuși ceva, ceva să fi mișcat. Și dacă nu e așa, măcar sunt mulțumiți că au provocat solidaritate. Asta o să ne ajute, poate, cândva.

Foto: UNITER


Citește și:

FOTO/VIDEO | Premiile UNITER 2019 | S-au decernat „Oscarurile teatrului românesc”! Lista câștigătorilor

VIDEO/ Protest „cu cântec” al actorilor clujeni pe scena Premiilor UNITER: „Nu mai sunt destui bani la cultură”

VIDEO | Regizorul Corneliu Porumboiu, în cursa pentru Palme d’Or: „Se fac foarte multe filme în ziua de astăzi. S-a democratizat cumva arta aceasta”

Citește mai multe despre Oana Moisil pe Libertatea.

Comentarii