Cumpănaşu nu este un om, ci o funcţie. Slujeşte intereselor de grup obscure şi confuze

De când lumea şi pământul, Tronul, Regele, Puterea au avut oameni pe lângă ei care îndeplineau diverse funcţii: funcţii stabile, care nu se schimbau. Asta ţine de o stabilitate administrativă. Pe lângă Domn aveam sfetnic – cu sfaturile înţelepte, aveam și paharnic, stolnic – responsabili cu administraţia, cu diverse funcţii de protocol.

Există o funcţie medievală importantă pe lângă rege sau ţar: bufonul, „nebunul regelui”.

În Evul Mediu, nebunul regelui era autorizat să spună adevărul, luându-l în râs, fiind singurul care avea dreptul să spună tot ce un om normal nu-i putea spune regelui, fără grave consecințe punitive.

El avea două funcţii. În primul rând, trebuia să distreze publicul, să creeze atmosferă mai ales în perioade de criză și confuzie. Funcția instituției bufonului este aceea de a distra curtea și poporul, și mai ales, pentru a distrage atenția de la lucrurile reale pentru ca puterea să-și vadă de treabă. Asta, pe de o parte.

A doua funcție a instituției bufonului este una critică. Bufonul era singurul personaj de la curte, dar și din societate, căruia îi erau permise ironia și critica societății și a puterii într-o manieră mai deosebită. Doar bufonul avea voie să ia în derâdere totul, sub diverse forme. El era un soi de mediator între suveran și popor, un soi de oglindă a realității care de multe ori se deforma la curte și lua forme false, artificiale. Această oglindă arăta chipul adevărat al suveranului, era un soi de conștiință de rezervă a celui care era dincolo de lege.

Bufonul, în tradiția bizantină, este deseori înlocuit de ”iurod” (în Rusia este o figură foarte importantă), un soi de ”nebun în Hristos” care, atât la curte, cât și în cetate, are un rol mult mai radical decât cel al bufonului occidental.

Cutuma spune că de irod și bufon, suveranul nu se atingea niciodată. Există un caz faimos, de pe vremea lui Ivan cel Groaznic: nici o grozăvie nu a șocat mai mult populația țării, nici măcar decapitarea boierilor sau a patriarhului, cum a șocat persecuția bufonului Vassian.

Mie mi se pare că în modernitate această funcţie de divertisment şi critică, conexiunea dintre putere şi popor, o îndeplineşte presa, cât a mai rămas din ea. Din păcate, acum puterea nu se atinge de ea, ci doar o cumpără. Dar asta e o altă poveste.

Cea mai importantă funcție politică postcomunistă

Revenim la subiectul nostru: Cumpănaşu. Lumea este, pe bună dreptate, supărată. Este foarte supărată pe acest domn Cumpănaşu. Doar că acest Cumpănaşu nu este un om, ci este o funcţie. Asta ar trebui să înţelegem în primul rând. O funcţie a politicii actuale româneşti.

Cumpănaşu este poate cea mai importantă funcţie politică postcomunistă.

Guvernele trec şi se schimbă. Au loc schimbări nu doar de guverne, ci şi de partide, coaliţii şi regimuri. Preşedinţii vin şi pleacă: doar o singură funcţie este stabilă în România postcomunistă: funcţia Cumpănaşu. Cea mai stabilă din glorioasa, interminabila „Epocă a tranziţiei”.

Cumpănaşu e o astfel de funcţie că deseori ai impresia că puterea se schimbă nu pentru a schimba reprezentarea şi voinţa populară politică, ci doar pentru a schimba decorul pentru această funcţie.

Această funcţie nu are nevoie de abilităţi şi expertiză speciale, funcţia nu necesită studii fundamentale sau aprofundate în administrarea unor instituţii ale statului.

O, nu. Funcţia Cumpănaşu este acea funcţie care îşi slujeşte propriilor interese, a intereselor de gup, cât mai obscure şi confuze, interese care nu au nicio legătură cu statul, cu instituţiile lui şi cu atât mai puţin cu interesele electoratului. Din contră: toate acestea sunt resurse pentru această funcţie şi pentru cei pe care o reprezintă.

”Balamaua” dintre stat și privat prin care se scurg multe resurse, finanțe, funcții și interese

Cumpănaşu e tipul de „expertiză” care se plasează întotdeauna la sursa finanţărilor şi resurselor pentru a le deturna în direcţiile necesare grupurilor pe care le reprezintă. Ba mai mult: funcţia Cumpănaşu nu este cea care beneficiază direct, în totalitate. Şi această funcţie beneficiază, dar nu acesta e rolul ei. Cumpănaşu este funcţia-interfaţă de la care pornesc multiple fire care produc o amplă reţea şi ţesătură socială.

Funcţia Cumpănaşu nu e doar la guvernare, ci e în toate domeniile politice, economice, instituţionale, dar mai ales este interfaţa dintre stat şi interesele private. Cumpănaşu este balamaua dintre aceste lumi prin care se scurg multe resurse, finanţe, funcţii şi interese.

Funcţia Cumpănaşu este un ansamblu de funcţii pe care îl întâlnim peste tot, de care nu te poţi atinge, nu îl poţi distruge din exterior: el nu e nici în politică, nici în afara ei. E interfaţa cameleonică, ba tehnocrată, ba ONG-istă, ba „civilă”, ba mediatică, ba expertă în tot şi în toate.

Oglinda perfectă a puterii vechi și noi

Aşa că uitaţi de lupta cu „ciuma roşie”, „jos corupţia”, „vector pro-european”, „#rezist” şi faimosul „..uie PSD”. Tot acest zgomot este doar gălăgia imensă care acoperă o luptă între diverse grupuri de interese. Toată această luptă a fost o simplă schimbare a decorului funcţiei Cumpănaşu. Schimbarea a avut loc: Cumpănaşu şi-a schimbat decorul. Însă aşa cum arată tot mai mult noua configuraţie politică tare mă tem că faimoasa luptă anticorupţie nu a fost diminuată, ci doar întărită sub alte forme, mai sofisticate.

Tandemul suprem al corupţiei: Stat-Privat duduie. Mă îngrozesc cum vor arăta contractele de achiziţie din „epoca pandemiei” cu nume de cod „interes strategic”.

Şi mă tem că la corupţie mai adăugăm şi un element fundamental: incompetenţa. Dar nu e nouă nici asta. Atât timp cât instituţia Cumpănaşu funcţionează bine, viitorul sumbru ne este asigurat. Funcţia Cumpănaşu este, în definitiv, oglinda perfectă a puterii vechi şi noi. Şi mai ales a neputinţei noastre politice şi sociale.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE