Să vorbim pe bune despre fermieri și transportatori. Protestul patronilor cu 100 de hectare în administrare și tractoare de milioane de euro

Încă de acum câteva luni, rețelele sociale se agitau – ia uitați ce viteji sunt ăia din Germania, Olanda și de pe unde se mai agitau fermierii: „ăia oameni adevărați, noi stăm ca legumele!” etc. Până la urmă, s-au urnit și ai noștri. S-a văzut imediat și împărțirea pe rețele. Pe Facebook, aproape n-a existat protestul. Pe TikTok a intrat în forță, a fost plin de clipuri cu marea defilare cu tractoare și camioane. Sigur, virale au fost și dezicerile de AUR sau de Șoșoacă, și foarte bine că au existat. Însă trebuie să vedem și motivul, pentru că oamenii ăia au încercat să formuleze niște revendicări.

Din fața telefoanelor, mulți români s-au solidarizat imediat. Însă cei mai mulți nu mi se pare că au prins niște idei de bază. Iar asta vine tot din faptul că în România nu există partide ale angajaților, care să lupte pe față pentru lucrătoare și lucrători. Nu sindicate, partide. Și nu doar pentru bugetari, ci pentru lucrătorii din privat. „Fermierii” din stradă erau în bună parte patroni! Asta se uită. Sigur, nu patroni de multinațională, dar angajatori. Angajatori ce au angajați care nu zic nici pâs, de decenii! O fi greu să fii patron de firmă cu 3-4 camioane, dar să vezi cum e să fii angajat la ei.

Recomandări

Românul care trăiește la cea mai înaltă altitudine din Bucegi. Ce sfaturi le dă turiștilor surprinși de furtună pe creastă: „Sunt două lucruri banale care le pot salva viața”

O revoltă difuză împotriva a toate

Deci prima chestie esențială care se pierde din vedere e că noi avem un protest al patronilor mici și mijlocii cu care se solidarizează oameni care ar avea interese fix opuse față de ale lor. Vă dau un singur exemplu: pentru această categorie, cea mai mare lovitură este să mărești salariul minim la 1.000 de euro. Ei văd taxe peste tot, beneficiile nu le mai văd, se află într-o situație complicată din care nu știu să iasă.

Știu multe cazuri concrete, că doar mă preocupă ruralul și locuiesc la țară de ceva timp, în care apele s-au împărțit în felul următor printre fermieri: sunt fie ăia care au luat cu japca pe vremuri CAP-uri și IAS-uri, au făcut arendă, dar în ultimul deceniu au pierdut trenul în fața fondurilor de investiții mari care comasează terenuri și fac agricultură intensivă, fie fermieri de tip nou care se autoexploatează la sânge, dar nu au cum să facă față pieței (ăștia sunt mult mai puțini și ar trebui tratați separat). Ce e de „salvat” de aici? Să salvez dreptul arendașului de modă veche în fața ultracapitalistului multinațional?

Și uite așa se trezesc fermierii noștri care sunt specialiști în subvenții și în luat utilaje cu fonduri europene că nu le mai place UE decât puțin. Uite așa îi apucă naționalismul febril. Atenție, mulți i-au refuzat pe alde Șoșoacă & Simion pentru că erau prea puțin radicali, pentru că erau establishment, erau de la Parlament! În rândul fermierilor și transportatorilor e o revoltă difuză împotriva a toate, dar din motive pe care ar fi bine să le analizăm cu atenție.

Recomandări

Voi ce viitor doriți pentru Uniunea Europeană?

E corect să spui ce se întâmplă la ASF, cu tolerarea unor jafuri la drumul mare cu asigurările pe mașini, iar apoi cu mărirea polițelor pentru acoperirea găurilor. Dar nu e corect să strigi cum striga un fermier că, vai, nu pot să-i iau lui fii-miu o „tigaie” de 3.000 de lei și s-o asigur cu 4.000, pentru că are 20 de ani. Păi, nu prea e firesc să iei 7 mașini pe familie și să freci satele toată ziua în tigăi pe post de căruță. Aici e evidentă ruptura mai adâncă, pe care fermierii nu au interes s-o atingă. Ei sunt regi în satele și orașele de pe unde vin. Ei fac legea acolo. Problema cu ruralul este că e eliminat din planuri serioase de transport în comun, din conectare serioasă cu centrele urbane unde sunt joburile. Aia da.

Apoi, sigur că transportatorii urlă că e mare prețul la combustibili. Urlă că nu suntem „destul de români”, că suntem trădători de neam și țară. Dar afacerea lor se numește dumping. Mă duc cu mână de lucru ieftină superexploatată în UE și fac transport acolo unde refuză sindicatele nemțești să o facă. Cât să mai meargă așa?

Revolta patronașilor față de capitalul care plătește prea puține taxe

Ca să nu mai zic că principalele lovituri economice vin din cauza războaielor declanșate în ultimii doi ani, și în Ucraina, și în Orientul Apropiat. Vin din cauza felului în care a tratat UE problema, totală supunere față de abordarea SUA, iar apoi plata facturilor crizei de război. Dependența unor economii precum cea a Germaniei față de gazul rusesc ieftin nu putea fi întreruptă fără o notă de plată care dă peste cap toată Europa. Susținerea Ucrainei are niște costuri sociale imense, nu doar costuri de război. Ori ne dăm seama de asta, ori aberăm în continuare.

Recomandări

Klaus Iohannis și-a depus cererea de pensionare din postul de profesor de la Colegiul „Brukenthal”, pe care l-a ţinut blocat 27 de ani

Deci ce avem noi aici e revolta patronașilor români față de ceva mare abstract, capitalul foarte mare care în România defilează cu pierderi și care plătește prea puține taxe. Dar cine urlă ca din gură de șarpe când se spune ceva de taxare? La revoltele frumos coregrafiate de prin Piața Victoriei s-a ieșit inclusiv în apărarea băncilor pe care răul de Dragnea ar fi vrut să le taxeze (de fapt, un fleac, nu voia nici ăla nimic pe bune). Deci da, sunt împotriva evaziunii. Capitalul mare o face aproape legal. Ăștia mici se sufocă. Taxe proporționale și impozit progresiv! A, nici asta nu se dorește?

Angajații din România, tocmai pentru că n-au partid, trebuie să își vadă lucid situația. Ți-o fi plăcând ideea de protest, dar să te aliezi cu „capitalul românesc”, ăla care exploatează și el de sparge și n-are viitor, nu e nici aia o soluție. Avem modele de afaceri care nu rezistă fără subvenții. Agricultură fără subvenție nu se poate. Normal că o să ai o problemă cu prețuri non-UE venite din Ucraina pe cereale. Normal că avem o problemă cu evaziunea pe fructe și legume de pe la vamă, dinspre Turcia. Sunt probleme vechi. Nu neg importanța agricultorilor, dar mă enervează mitizarea lor. 

La țară nu mai există mase de țărani lucrători pentru a avea orășeanul ce pune pe masă. Astea-s povești vechi. Există mase de zilieri, șomeri, pensionari și lumpeni care atârnă în incertitudine și care n-au nicio treabă cu cei 2-3 boși-fermieri ai zonei care exploatează 90% din pământuri. Să fim bine înțeleși.

Apoi, mai trebuie înțeles că există o bătălie a subvențiilor pe piața europeană. România excelează la aruncat responsabilitatea pe umerii cetățenilor, are puține scheme de ajutor. Ca să le întărim, trebuie să recunoaștem situația, nu să ne dăm mari cetățeni autonomi care, văleu, plătim taxe. Plătiți taxe, dar luați subvenții. Să vezi cum e cu salariul minim, cu jumătate din salariu dus pe taxe, și fără nicio subvenție, fără niciun ajutor de nicăieri!

În România se mai plâng doar ăia care au. Se plâng bucureștenii de căldură, când ei au cea mai subvenționată căldură, practic plătesc jumătate din cât ar plăti un țăran pe încălzire. Se plâng patroni și patronași care nu mai au bani de asigurări pentru cinci mașini. Se plâng transportatori care au crezut că businessul cu „noi muncim mai ieftin decât vesticii” va merge la nesfârșit. În ultimii 20 de ani nu am avut decât revolte ale celor care sunt deja în vârful veniturilor și al ajutoarelor de stat.

Așadar, dacă vrem să înțelegem situația, trebuie să o înțelegem cum e cu adevărat. Nu să stăm pe TikTok și să suferim și noi cu bieți fermieri cu 100 de hectare minimum în administrare și tractoare de milioane de euro. Sigur că au problemele lor, sigur că ASF trebuie sfărâmat și creat din nou. Dar asta nu înseamnă că interesele lor sunt aceleași cu ale acelora care n-au decât mâinile lor pentru un amărât de job.

Sunt milioane de oameni care n-au idee ce să mai facă pentru a ține pasul cu scumpirile, cu dereglementarea pieței și cu exploatarea patronilor. Ei nu sunt reprezentați!, o spun pentru a mia oară. Ei vor vota din frustrare și răzbunare tot anul ăsta. Iar soluțiile de bun-simț pentru ei ar fi adevărate lovituri de stat pentru top 20% cetățeni (ăia care dețin cam tot în țara asta). Cum ar fi să anunțăm că orice angajat la patron va avea fix aceleași drepturi ca un bugetar, că va avea același număr de zile libere, că va avea același ritm de măriri și că va fi la fel de greu de dat afară? Păi, s-ar da capitalismul românesc cu fundul de pământ, s-ar lega ăștia cu camioanele de gardul de la Victoriei. Doar gândind așa, ne dăm seama că așa români buni și patrioți cum om fi cu toții, interesele sunt ale dracului de diferite. Abia de aici începe gândirea politică sănătoasă.

Așadar, susținem revendicările clare și corecte: piața asigurărilor e varză, faceți ceva cu ASF, dar nu dați privilegii doar unora. Însă de câte ori vedeți un fermier sau un transportator, întrebați-vă ce-ar zice dacă i-ați spune „aș vrea să am și eu, ca angajat, drepturi ca un tractorist sau șofer din Olanda”?

În fine, e bine că au respins confiscările politice de la AUR. Așa s-a întâmplat și în Germania, unde au fost refuzate lipirile de extrema dreaptă. Ăia de la putere s-au obișnuit să rezolve orice protest cu etichete: ești fie conspiraționist, fie extremist de dreapta, fie putinist. Însă asta nu înseamnă că pericolul nu e real. Fix pe asta se ridică extrema dreaptă, chestiune confirmată istoric. Se aliază cu un „capital autohton” împotriva unui capital rău alogen. O astfel de viziune o au cei care defrișează pădurile României pe firmă românească, dar eu sunt interesat să apăr pădurea și de austrieci hrăpăreți, și de români iresponsabili. La fel sunt și cei din HoReCa, aceia care vor doar ajutoare, că în rest cu păcălit angajați și turiști se descurcă ei. Așadar, chiar dacă nu e vreo alianță explicită cu extrema dreaptă, există o tensiune obiectivă clară între capitaliștii autohtoni mai de modă veche și cam rupți în coate și capitalismul multinațional. Când ești pus să alegi între aceste două rele, dezastrul democrației e iminent. 

Urmărește-ne pe Google News