OPINIE | Scriitorul Vasile Ernu, noua semnătură din paginile Libertății: „Arestarea lui Assange - devenim căței de companie ai Puterii sau câini de pază ai libertății?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea este onorată să publice astăzi primul articol al lui Vasile Ernu în calitate de rubricant al ziarului.Ernu este unul dintre scriitorii cu o notă aparte în peisajul tumultuos al creatorilor români contemporani.Ultimul său ciclu literar, intitulat “Mică trilogie a marginalilor”, a stârnit rumoare prin curajul descrierii sectelor și închisorilor, medii pe care, de regulă, scriitorii le evită.În Libertatea, Vasile Ernu va aborda subiecte de actualitate, dar cu o miză profundă, tratate în stilul său inimitabil: uman, neliniștit și ferm deopotrivă.Astăzi, el pune în discuție felul în care presa și opinia publică ar trebui să se raporteze la arestarea lui Julian Assange, subiectul zilei de ieri pe întreg mapamondul.
de Vasile Ernu
Ambasada Ecuadorului a deschis uşile şi poliţia britanică l-a arestat pe Julian Assange. Stat de drept vorbiţi? Glumiţi. Hegemonul se pare că poate produce oricând “stare de excepţie”, mai ales dacă oferi un împrumut imens Ecuadorului.
Julian Assange e vânat de peste 9 ani. CIA a declarat de ceva vreme arestarea lui Assange drept “prioritate” pentru SUA. Pentru ce? De ce? Pentru că a creat WikiLeaks.
Ce este WikiLeaks? WikiLeaks este un fel de a ne pune la dispoziţie materiale. Dar ce materiale? WikiLeaks nu este o simplă înşiruire de fapte, un material de presă sau o investigaţie punctuală.
WikiLeaks este mult mai mult. WikiLeaks este un demers care pătrunde în zona secretizată a Puterii.
WikiLeaks este dezvăluirea tainei, e un fel de a intra în Sfânta Sfintelor a Puterii, unde muritorii de rând nu au acces.
E un fel de a ne arăta că Puterea e goală. Ba mai mult. WikiLeaks face ce nu s-a mai făcut demult: ne arată că Regele e gol, Puterea sacră e coruptă şi pătată de sânge. Iar acest lucru Puterea nu-l iartă.
Odată dezvelind taina Puterii, văzând sângele de pe corpul gol al Regelui, noi nu ne mai putem preface că nu ştim. Nu mai putem tăcea. Dacă păstrăm tăcerea, devenim părtaşi ai corupţiei globale şi, mai ales, ai abuzurilor şi crimei, indiferent că o face un stat din Asia, Rusia sau, mai ales, SUA, etalonul democraţiei care în ultima perioadă deraiază tot mai vizibil.
Arestarea lui Assange şi punerea lui în judecată înseamnă în esenţă punerea în chestiune a însăşi doctrinei libertăţii, a ce mai înţelegem azi despre libertate. Condamnarea lui Assange ar însemna condamnarea principiilor care stau la baza doctrinei libertăţii şi condamnarea tuturor celor care luptă pentru libertate.
Acest eveniment, arestarea lui Assange, este poate cel mai dur atac din spaţiul occidental asupra independenţei presei şi a libertăţii de exprimare din perioada contemporană.
În cazul în care Assange va fi condamnat, acest lucru poate produce un fenomen foarte periculos: reducerea considerabilă a spaţiului libertăţii de exprimare. Ba mai mult: crearea unui precedent care să avertizeze ce se poate întâmpla cu toţi cei care încearcă să lupte pentru extinderea spaţiului de libertate, pentru aflarea adevărului.
Assange nu e un sfânt, informaţia lui poate folosi şi celor buni, şi celor răi. Dar aşa este adevărul: dureros şi inconfortabil. Însă demersul lui, fenomenul WikiLeaks, a extins indiscutabil spaţiul libertăţii.
În perioada ce urmează este foarte importantă reacţia opiniei publice şi a mass-media. Vom tăcea sau ne vom solidariza cu victima? De felul în care vom reacţiona depinde mult viitorul nostru.
Iar presa care a publicat pe larg materialele WikiLeaks, de la New York Times şi The Guardian, la Huffington Post, trebuie să ne dovedească dacă a publicat aceste materiale pentru a-şi mări tirajele, din interes financiar sau din interes profesional. E enorm de important cum se vor poziţiona marile canale mass-media ale lumii occidentale. Mai avem presă liberă sau nu? Aici e testul.
Cu riscul de a mă repeta. Arestarea lui Assange şi, mai ales, felul în care ne poziţionăm faţă de acest caz sunt un test imens pentru condiţia libertăţii de azi, care devine tot mai controlată, monopolizată şi restricţionată, dar şi un test pentru noi toţi, mai ales pentru opinia publică şi presă: devenim căţei de companie ai Puterii sau câini de pază ai libertăţii.
