Un profesor american a strâns 5.000 de dolari pentru o femeie din China care încerca să planteze copaci în mijlocul deșertului. Nu știa dacă puieții vor supraviețui, dar a vrut să o ajute. După 26 de ani, s-a întors în același loc și a găsit o pădure cu 50.000 de copaci, unii înalți de peste nouă metri, relatează NBC News.
Cuprins:
Povestea a început în 1999, când Ronald Sakolsky, un profesor american aflat într-un schimb educațional în China, preda limba engleză în provincia Henan. Într-o zi, a văzut la televizor un reportaj despre Yin Yuzhen, o femeie care locuia în deșertul Mu Us, din regiunea Mongolia Interioară, în nordul Chinei. Yin se mutase acolo după căsătorie și, cu mai bine de zece ani înainte, începuse să planteze copaci. La început, voia doar să scape de singurătate și să transforme locul pustiu în care trăia într-unul mai primitor. Împreună cu soțul ei, Bai Wanxiang, planta puieți și încerca să oprească înaintarea nisipului.
Povestea l-a impresionat pe profesorul american, care a reușit să strângă 5.000 de dolari pentru a o ajuta să cumpere mai mulți copaci. Suma era de câteva ori mai mare decât venitul anual al femeii. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în anul 2000, când Sakolsky a mers în deșert să vadă cum sunt folosiți banii. La despărțire, Yin i-a promis că ea și familia ei vor avea grijă de puieți.
Anii au trecut, iar profesorul s-a întors în Statele Unite, unde și-a continuat activitatea, apoi s-a pensionat. Yin Yuzhen a rămas în deșert și a continuat să planteze copaci alături de familia ei. La începutul anului 2026, femeia a pornit o campanie pe internet pentru a-l găsi pe americanul care o ajutase cu atâția ani în urmă. L-a găsit, iar în august Sakolsky, ajuns la 69 de ani, a plecat din Pennsylvania într-o vizită de zece zile în China.
Când a ajuns în locul pe care îl văzuse ultima dată în anul 2000, nu i-a venit să creadă. Puieții deveniseră copaci maturi, iar terenurile care fuseseră acoperite de nisip aveau acum o pădure cu aproximativ 50.000 de arbori, iar unii depășeau nouă metri înălțime. Profesorul văzuse fotografii și auzise despre transformare, dar realitatea l-a surprins.
„Cea mai mare surpriză a fost să văd totul cu ochii mei”, a povestit el, potrivit NBC News.
Autoritățile locale au decis chiar să numească o parte a pădurii după profesorul american, în semn de recunoștință.
Reîntâlnirea a fost emoționantă pentru amândoi. Yin Yuzhen a vrut să îi arate că nu uitase promisiunea făcută în urmă cu 26 de ani și că banii primiți contribuiseră la transformarea locului în care trăia. Femeia i-a oferit un obiect brodat manual, cu mesajul „Un singur Pământ, un singur vis”.
La rândul său, profesorul a luat un borcan cu nisip din deșert, pe care să îl ducă acasă, în Pennsylvania. Cei doi au plantat împreună încă un copac, ca simbol al prieteniei lor. Yin a mărturisit că îl consideră pe profesor fratele ei și i-a spus că speră ca noul puiet să fie la fel de înalt peste alți 26 de ani. Pentru femeie, cel mai important era că își respectase promisiunea.
Reîntâlnirea dintre cei doi a devenit cunoscută în China, unde imaginile cu profesorul american și femeia care a plantat pădurea au circulat pe rețelele sociale. Mulți chinezi l-au numit pe Sakolsky un adevărat prieten al poporului chinez iar povestea a fost promovată și de autorități, care au prezentat-o drept un exemplu de cooperare între China și Statele Unite.
Președintele Xi Jinping a amintit-o inclusiv în timpul vizitei sale la Washington, în septembrie 2026, la un dineu oficial organizat cu ocazia întâlnirii cu Donald Trump. Liderul chinez a spus că povestea profesorului american i-a emoționat pe mulți chinezi și arată cât de importante pot fi legăturile dintre oamenii celor două țări.
Pădurea crescută prin munca lui Yin Yuzhen este doar o parte a eforturilor Chinei de a combate deșertificarea. În 1978, autoritățile au început un program uriaș de împădurire, cunoscut drept „Marele Zid Verde”, care ar urma să continue până în 2050, pentru a reduce furtunile de nisip, a proteja terenurile agricole și a împiedica extinderea deșerturilor. Rezultatele au fost însă diferite de la o regiune la alta.
Judith Shapiro, specialistă în probleme de mediu la American University, a explicat pentru NBC News că autoritățile s-au concentrat uneori prea mult pe numărul copacilor plantați și prea puțin pe efectele asupra mediului. În primii ani au fost folosite specii care creșteau repede, dar consumau foarte multă apă, cum sunt plopii. În unele zone, aceștia au contribuit la scăderea rezervelor de apă subterană. Ulterior, China a început să folosească specii mai potrivite pentru condițiile locale.
Împădurirea a afectat însă și comunități care foloseau terenurile pentru pășunatul nomad, deoarece unele suprafețe au devenit inaccesibile. Cu toate aceste probleme, specialiștii consideră că programul a contribuit la promovarea protejării pădurilor.
La două zile după ce Sakolsky a plantat un nou copac alături de Yin, o inundație devastatoare a lovit, pe 26 august 2026, zona de la granița dintre Nepal și Tibet. Peste 1.400 de oameni au murit, iar alte mii erau dispăruți. Specialiștii au asociat dezastrul cu efectele încălzirii asupra regiunii Himalaya.
La finalul vizitei în China, Ronald Sakolsky a vorbit despre cât de mult l-a schimbat experiența trăită în deșert. A spus că oamenii trebuie să aibă grijă de natură și să se gândească la lumea pe care o lasă copiilor și i-a îndemnat pe cei impresionați de povestea sa să planteze măcar un copac, fie în propria curte, fie într-un parc.
„Vă imaginați câți copaci am putea avea în lume?”, a întrebat el.