Tinerețe contra bătrânețe. Când alții beneficiază de înțelepciunea celor în vârstă, noi le punem eticheta de „dinozauri”

A fi înțelept înseamnă, mai peste tot, a fi moderat, realist, capabil să alegi răul cel mai mic, dar și să recomanzi maxime morale verificate în trecut, pentru a preveni sau soluționa conflictele prezente.

Simpla observație empirică ne dovedește că tinerețea e vârsta avântului idealist, a radicalismului (adesea anarhist) și a impulsurilor umorale necontrolate. Cunoaștem valorile primelor vârste – fantezia romantică, asumarea energică a nevoii de progres, sau curajul de a-ți dedica timpul (și uneori viața) pentru o „cauză” îmbrățișată cu tipic entuziasm juvenil.

Cunoaștem și valorile vârstelor mature: ai trecut prin multe, ai fost martorul istoriei, ai tras concluzii sapiențiale, care pot servi echilibrul comunitar. Sfatul Bătrânilor întruchipa un soi de protoconsiliu local: o structură încă neinstituționalizată, în fazele premoderne, când separația puterilor nu funcționa și justiția întrunea un caracter cutumiar.

Anacronic & pitoresc, Staborul comunităților rome amintește până azi ordinea patriarhală, în care vocea „bătrânilor” dă expresie unei necesare înțelepciuni colective. În asemenea structuri asociativ-normative se intra prin recomandarea membrilor anterior cooptați, dar și pe temeiul unei grile de calități explicite: un rol comunitar eminent, autoritatea construită pe acțiuni validate de grup, o ținută morală teoretic ireproșabilă.

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

În poliedrica societate postmodernă, găsim supraviețuiri instituționalizate, în genul amintitelor Consilii locale sau, la scară națională, forumuri de tipul Academiei Române și al Consiliului Economic și Social – care funcționează regulator, ca bazine de expertiză, mediere și bune practici.

Impactul lor asupra societății pe larg e minim: ele acoperă o formă, copiază un model (în general occidental), însă lucrează într-un stat recent, modernizat pe scurtătura voluntaristă a reformelor burgheze, a revoluției comuniste și a europenizării pe repede-înainte din deceniile „tranziției”.

Dacă în țările „bătrâne” (prin adâncimea tradiției lor culturale) longevitatea e asociată cu prestigiul cugetării temeinice, în cele „tinere” (avem doar un secol de la Marea Unire!), prevalează experimentul, improvizația și instabilitatea, adică exact psihologia adolescentină, proiectată social.

În țările Europei apusene, personalitățile publice ajunse la vârsta de 70, 80 sau 90 de ani sunt celebrate ca simboluri patrimoniale și izvoare de inspirație: sunt cei care au rezistat, au străbătut convulsiile veacului, dețin memoria națiunii și i-au articulat faima internațională, prin creații ori „fapte de arme” redutabile.

Recomandări

Am scăpat de Ciolacu și Iohannis, am dat de Ciolacu și Iohannis

Pe meleagurile noastre, cu mici excepții, categoria respectivă e blamată, pentru că – orice ar fi înfăptuit – nu a izbutit să elimine complexele de inferioritate acumulate de-a lungul secolelor obscure și poartă vina adaptării prin compromis la succesivele dictaturi de care ne-am „învrednicit”, în speranța că vom „intra în rândul lumii civilizate”.

Nemulțumirea de noi înșine este mai ales reflexul impresiei că părinții și strămoșii noștri au eșuat. De aici provine, în România, exaltarea tinereții ca virtute intrinsecă (o atitudine cu potențial totalitar, prin substratul său de rasism generațional).

În Franța, bunăoară, Curtea Constituțională e poreclită le Conseil des Sages (Sfatul Înțelepților) și se bucură de stima suprapartizană a societății civile.

La noi, orice organism similar e discreditat, tocmai pentru că e populat cu presupuși „dinozauri”, care nu apără binele comun, ci agenda unor partide, sau privilegii de coterie. Conservatorismul antimodern al României profunde își găsește în cultul ipocrit al tinereții cel mai perfid alibi: nu ne dorim evoluția reală, cât aparența ei scenografică, alimentată prin demonizarea unor „fosile” care se dovedesc, de fapt, inamovibile…

Foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News