TVR, între lege și tocmeală. Cum se pregătesc PNL și USR-PLUS să-și împartă televiziunea și radioul public și ce șanse sunt ca asta să nu se mai întâmple
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În timp ce în Parlament zace un proiect de lege (inițiat de PSD) care ar putea marca începutul reformării TVR și SRR, parlamentarii puterii se pregătesc să schimbe conducerile celor două instituții păstrând controlul politic asupra acestora, conform tradiției istorice, scrie jurnalistul și activistul civic Mircea Toma, într-un comentariu publicat în Libertatea. Speranțe ca acest lucru să nu se întâmple ar putea veni dinspre USR-PLUS, adaugă Toma, care, în calitate de membru al organizației neguvernamentale ActiveWatch, a fost implicat în demersurile de reformare a legilor celor două instituții media publice.
Momentul ritual al umilirii Radioului și Televiziunii publice de politicieni se apropie văzând cu ochii. Procesul se petrece, fără greș, la fiecare schimbare a majorității parlamentare. Iureșul împăduririi României cu fideli ai politicienilor ajunși la putere înghite și cele două instituții care, teoretic, ar trebui să fie un serviciu public, nicidecum un serviciu politic.
Procesul este condimentat cu o donquijotescă perseverență a unor visători din societatea civilă, care încearcă să-i convingă pe aceiași politicieni să schimbe legea, a cărei formă actuală este o invitație la viol instituțional.
Conform legii, parlamentarii din comisiile de cultură și mass-media reunite discută raportul anual al conducerii TVR. A nu se înțelege că raportul anual este discutat anual, așa cum prevede legea. Nu. S-a instituit cutuma ca raportul să fie discutat doar atunci când e nevoie să fie respins, pentru că asta conduce la demiterea Consiliului de administrație al TVR, la pachet cu persoana care conduce instituția din dubla ipostază de președinte și director general (PDG).
Dezbaterea raportului este un spectacol în sine, pentru că aleșii neamului au gusturi alese, pe care și le exhibă cu voluptate discutând despre revelioane, gen. Vreau să spun că oricât de solid și serios ar fi raportul conducerii TVR - și au fost câteva cazuri -, dezbaterea aruncă adânc în derizoriu criteriile în baza cărora se votează decapitarea managementului.
Așa s-a petrecut și la ultima execuție, organizată în 2017 de artileria de vot a lui Liviu Dragnea, când Televiziunea publică a fost eliberată de tirania unui PDG care fusese impus de haiducii lui Ponta. Atunci, Dragnea, om responsabil, și-a adus în loc un conducător competent, democrat și echidistant: Doina Gradea.
Discutarea raportului a devenit, așadar, un foarte transparent camuflaj al momentului în care forța politică se substituie interesului public (scuze pentru naivitatea expresiei). De aceea apreciem onestitatea unui „tânăr” politician, un om deschis, care refuză să se ascundă după pahar, fost premier și actual președinte de partid care a eliberat zilele trecute, la Parlament, un porumbel antologic: „Am discutat la nivelul coaliţiei să introducem pe ordinea de zi respingerea rapoartelor depuse de conducerea Televiziunii Române şi a Radioului Public”.
Da, este vorba despre liderul PNL și președintele Camerei Deputaților, domnul Ludovic Orban, care anunță că pune pe ordinea de zi nu discutarea, nu votul, ci direct rezultatul votului pentru un raport pe care încă nu l-a văzut nimeni! Ce om cinstit! Și ce diferență față de semitizul său ungur, Viktor, un ipocrit care nu-și trâmbițează manevrele pe care le folosește când strivește mass-media independente din țara lui.
Serios vorbind, ceea ce e mai alarmant este faptul că ziariștii au preluat această declarație fără să clipească, că nimeni nu a fost deranjat de această grosolană antepronunțare. Mascarada este, deci, asumată ca normalitate.
Ceva mai camuflate sunt târguielile pentru cele două posturi de PDG - Radio și TVR. Așa cum arată lucrurile în prezent, TVR ar urma să fie liberal sau, mai vârtos, chiar prezidențial, iar Radioul USR-PLUS-ist.
Adevărul e că forma actuală a legii care guvernează cele două instituții este defectă și că ea permite dezmățul politizării lor. Legea actuală este veche și și-a manifestat viciile suficient de evident pentru a fi generat mai multe inițiative de remediere. Ele au fost inițiate dinspre organizațiile neguvernamentale și rareori preluate de politicieni care și-au asumat experiența eșecului.
Ultima tentativă de modificare a legii în ansamblul său, printr-un proiect de lege asumat de Raluca Turcan, a fost respinsă de majoritatea parlamentară în urmă cu 10 ani, dar nu înainte ca proiectul să fi fost mutilat în Senat într-o asemenea măsură, încât a pierdut și sprijinul organizațiilor neguvernamentale. S-a irosit, cu acel prilej, munca de 5 ani de proiectare a unei arhitecturi instituționale radical consolidate pentru a reduce posibilitatea controlului politic al celor două instituții.
Mai târziu, în 2016, a revenit pe agenda Parlamentului un fragment din acel proiect de lege - anume, cel care prevede separarea celor două funcții ale conducătorului Radioului, respectiv al TVR: postul de dictator al instituției se spărgea în două funcții distincte, respectiv de președinte și de director general. Proiectul rezolvă just una dintre cele 4-5 probleme majore care afectează independența instituției și contribuie la procesul modernizării managementului.
Președintele Consiliului de Administrație ar fi ales, așa cum se întâmplă și în prezent, de membrii Consiliului, dar directorul general obține postul în baza unui concurs în care piesa centrală este un proiect de management; directorul general poate fi demis doar de Consiliul de administrație, iar argumentele pentru demitere trebuie să fie exprimate cantitativ, prin raportare cu valorile formulate în proiectul de management.
Gargara politică nu mai este criteriu de evaluare a performanței de management. Mai mult, un manager demis poate să conteste în instanță decizia și așa mai departe. Cu alte cuvinte, accesul influenței politice în decizia de instalare/dezinstalare a unor persoane pe aceste funcții devine semnificativ mai complicat.
Singura problemă a acestui proiect - care a preluat mult din proiectul de lege care fusese respins de Parlament cu șase ani înainte - este că a fost promovat de parlamentari PSD, inițiatorul fiind senatorul Georgică Severin (ajuns între timp șeful Radioului public). Proiectul a trecut glorios prin Parlamentul dominat de PSD și a plecat spre promulgare la Președinție.
Identitatea politică a autorilor legii i-a stârnit însă suspiciuni telurice președintelui Iohannis, care a încercat să blocheze proiectul cu mijloacele de care dispune. O cercetare mai atentă l-ar fi lămurit că există și situații în care, dacă PSD are un interes politic particular și nu are o soluție mai bună, își face treaba chiar dacă produce și niște efecte colaterale - csf, ncsf - în favoarea interesului public.
Din păcate, președintele e și el PSD-ist în felul lui, deci, dacă nu are o soluție mai bună pentru a lovi în PSD, își face treaba chiar dacă - csf, ncsf - lovește și în interesul public. Drept care, a trimis proiectul la Curtea Constituțională - care l-a restituit ca fiind OK -, iar apoi l-a întors în Parlament pentru reexaminare.
Frânele de la Cotroceni au fost de succes doar în ce privește impactul - negativ - asupra interesului public, pentru că PSD și-a rezolvat, până la urmă, problema pe alte căi, cele obișnuite. Asta a făcut ca legea, deși nu ar mai avea nevoie decât de două-trei săptămâni pentru a fi votată în plen și apoi promulgată, să zacă și acum în sertare, pentru că interesul public nu interesează pe nimeni.
Totuși, existența acestui proiect de lege, aflat într-o etapă atât de înaintată a procesului legislativ, este o surpriză importantă pentru politicienii din Parlament. Ei află acum că pot să aleagă între aroganță și responsabilitate.
Mai mult, aflăm și noi că, de data asta, ei au la îndemână o lege care poate fi scoasă din cuptor în următoarele câteva zile. Acum știm că ei pot să aleagă între a vota un început de reformă a instituțiilor publice de comunicare în masă sau să voteze cu tupeu mutarea celor două instituții din ograda PSD în ograda PNL-Cotroceni și USR-PLUS.
Iar dacă Iohannis și Orban par să se simtă confortabil în aceeași mizerie, poate că Cioloș și Barna își mai amintesc pe ce au călărit ca să ajungă în Parlament.
