Ce este adenomul de prostată, care sunt cauzele acestuia și cum îl tratăm

Aceasta este o glandă mică, cu o dimensiune medie de aproximativ 3 cm lungime și 4 cm lățime, cam de dimensiunea unei nuci, dar poate varia în funcție de vârstă și starea de sănătate a individului. Ea se dezvoltă și își schimbă dimensiunea pe parcursul vieții unui bărbat, având tendința de a crește în dimensiune odată cu înaintarea în vârstă.

Prostata este formată din țesut muscular și glandular, și este structurată în mai mulți lobi: lobul anterior, lobul posterior, lobii laterali și zona mediană. Această structurare permite o organizare eficientă a glandei și o separare a diferitelor tipuri de țesuturi: țesutul glandular, care produce lichidul prostatic, și țesutul stromal, care asigură suportul structural și contracțiile musculare, și este format din țesut conjunctiv și mușchi neted.

Prostata îndeplinește funcții esențiale în organismul masculin, având un impact semnificativ asupra fertilității și sănătății sexuale, dar și asupra sănătății sistemului urinar.

Una dintre principalele funcții ale prostatei este producerea lichidului prostatic, un lichid albicios, ușor alcalin, ce constituie aproximativ 20-30% din volumul total al spermei. Acesta are un rol crucial în transportul spermatozoizilor, oferindu-le un mediu propice pentru a supraviețui și a se deplasa în timpul ejaculării. Lichidul prostatic conține enzime, proteine, minerale, săruri și substanțe nutritive, inclusiv antigenul prostatic specific (PSA) care contribuie la menținerea sănătății spermatozoizilor și la optimizarea capacității lor de fertilizare.

Astfel, prostata nu doar că susține mobilitatea spermatozoizilor, dar și protejează ADN-ul acestora de deteriorare, crescând șansele de concepție.

În plus, prostata are și un rol important în reglarea fluxului urinar. Ea înconjoară uretra, și, prin contracția și relaxarea mușchilor prostatici, ajută la controlul fluxului de urină, asigurând o eliminare eficientă a acesteia. De asemenea, prostata produce substanțe care contribuie la neutralizarea acidității urinei, protejând astfel uretra și vezica urinară de eventualele iritații.

Funcția prostatei este influențată de hormoni, în special de testosteron. Testosteronul stimulează dezvoltarea și funcționarea prostatei, având un impact direct asupra volumului și calității fluidului prostatic.

De-a lungul vieții, organismul suferă modificări hormonale, iar dezechilibrele severe pot duce la apariția unor afecțiuni ale prostatei, precum hiperplazia benignă (HBP), prostatita sau chiar cancerul de prostată.

Ce este adenomul de prostată

Adenomul de prostată, cunoscut și sub denumirea de hiperplazie benignă de prostată, este o afecțiune comună care afectează bărbații, în special pe măsură ce aceștia îmbătrânesc, și se caracterizează prin mărirea necontrolată a prostatei, ceea ce duce la o serie de simptome neplăcute.

Această creștere este rezultatul în excesive a celulelor prostatice, atât a celor stromale (țesut conjunctiv), cât și a celor glandulare (epiteliu). La nivel microscopic, HBP se caracterizează prin noduli de țesut glandular și stromal hiperplaziat. Acești noduli pot varia în dimensiune și compoziție, iar prezența lor duce la mărirea prostatei.

HBP se localizează de obicei în zona de tranziție a prostatei (zona periuretrală), adică în zona care înconjoară uretra, ducând astfel la compresia uretrei și la obstrucționarea fluxului urinar.

Este esențial de subliniat că adenomul de prostată nu este cancer și nu crește riscul de a dezvolta cancer de prostată. Termenul „benign” se referă la faptul că proliferarea celulară nu este malignă, adică nu invadează țesuturile învecinate și nu determină apariția de metastaze la distanță.

Deși adenomul de prostată nu este o afecțiune periculoasă, simptomele sale pot influența semnificativ calitatea vieții celor afectați.

Simptomele prostatei mărite

Mărirea prostatei poate duce la o serie de simptome, în principal urinare.

1. Simptome obstructive

Simptomele obstructive sunt cauzate de compresia uretrei de către prostata mărită, ceea ce duce la dificultăți în eliminarea urinei. Acestea includ:

• flux urinar slab sau întrerupt – dificultate în a începe urinarea, flux urinar slab sau întrerupt, picurare la finalul urinării
• efort la urinare – nevoia de a depune efort pentru a urina
• golirea incompletă a vezicii urinare – senzația că vezica urinară nu se golește complet după urinare
• început ezitant al urinării – dificultate în a iniția urinarea
• urinare prelungită – necesitatea de a urina pentru o perioadă mai lungă de timp decât de obicei

2. Simptome iritative

Simptomele iritative sunt cauzate de iritarea vezicii urinare și a uretrei. Acestea includ:

• urinare frecventă (poliurie) – nevoia de a urina mai des decât de obicei, atât ziua cât și noaptea
• urinare imperioasă (urgentă) – nevoia bruscă și puternică de a urina, cu dificultate în amânarea urinării
• nicturie – nevoia de trezire din somn, pentru a urina, de mai multe ori pe noapte
• dureri sau disconfort – pot apărea dureri sau disconfort în zona pelviană sau în timpul urinării

3. Alte simptome

În cazuri severe, adenomul de prostată poate duce la:

• retenție urinară acută – incapacitatea de a urina, care necesită intervenție medicală de urgență
• incontinență urinară – pierderea involuntară de urină
• infecții urinare – datorită golirii incomplete a vezicii urinare, urina stagnează, favorizând dezvoltarea infecțiilor
• hematurie – prezența sângelui în urină
• insuficiență renală – în cazuri rare, obstrucția prelungită a fluxului urinar poate duce la afectarea rinichilor

Simptomele adenomului de prostată nu afectează doar sănătatea fizică a pacienților, ci pot avea un impact semnificativ și asupra sănătății mintale și sociale. Frica de accidente urinare, disconfortul asociat cu vizitele frecvente la toaletă și teama de a nu reuși să ajungă la timp la toaletă, pot duce la sentimente de anxietate și izolare. De asemenea, bărbații pot deveni reticenți în a discuta despre problemele lor urologice, ceea ce conduce la o stigmatizare suplimentară și la o lipsă de sprijin din partea celor din jur.

Este important de reținut că simptomele adenomului de prostată pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi infecțiile tractului urinar sau cancerul de prostată, de aceea este esențială consultarea unui medic specialist când acestea apar.

Cauzele adenomului de prostată

Cauza exactă a apariției HBP nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră a fi o combinație de factori hormonali, genetici și de mediu.

În ceea ce privește factorii hormonali, prostata este influențată în mod semnificativ de testosteron și de un hormon derivat din acesta, dihidrotestosteron (DHT). Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, nivelul de testosteron tinde să scadă, dar DHT poate continua să rămână la niveluri ridicate sau chiar să crească. Acest dezechilibru hormonal poate stimula creșterea celulară în prostată, conducând la hiperplazie. De asemenea, estrogenul, deși este considerat hormon feminin, are un rol în sănătatea prostatei, iar o creștere a raportului estrogen/testosteron poate contribui la dezvoltarea adenomului.

Cercetările sugerează că predispoziția genetică joacă și ea un rol semnificativ în dezvoltarea HBP. Bărbații cu antecedente familiale de această afecțiune au un risc mai mare de a o dezvolta. Studiile au identificat anumite gene care pot influența creșterea prostatei, însă mecanismele exacte prin care ele acționează rămân neclarificate.

Nu în ultimul rând, stilul de viață și mediul înconjurător pot influența sănătatea prostatei. Dieta joacă un rol important: unele studii sugerează că o alimentație bogată în grăsimi saturate și carne roșie poate crește riscul de HBP, în timp ce consumul de fructe, legume și alimente bogate în antioxidanți poate avea efecte protectoare. În plus, obezitatea și sedentarismul sunt factori de risc asociați cu dezvoltarea adenomului, putând influența metabolismul hormonal și sănătatea generală a prostatei.

Când este cazul să mergi la medic

Primul pas în identificarea necesității de a merge la medic este cunoașterea simptomelor asociate adenomului de prostată: dificultăți la urinare, frecvența crescută a urinării, senzația de golire incompletă a vezicii, dureri sau disconfort.

Este important de menționat că aceste simptome nu apar doar în adenomul de prostată, ci ele pot fi asociate și cu alte condiții medicale. Astfel, prezența oricăror simptome de acest tip nu trebuie ignorată.

Bărbații trebuie să se prezinte la medic dacă observă apariția simptomelor enumerate mai sus, și mai ales dacă acestea devin severe sau interferează cu activitățile zilnice.

Se impune consult medical imediat și în următoarele situații:

• dacă simptomele apar brusc sau dacă devin din ce în ce mai severe într-o perioadă scurtă
• dacă se constată prezența sângelui în urină – acesta poate fi un semn pentru o afecțiune mai gravă și necesită evaluare imediată
• dacă apar dureri severe, acute sau persistente, în zona pelviană sau în timpul urinării
• dacă apare incapacitatea de a urina – aceasta poate fi o urgență medicală

Bărbații cu istoric familial de afecțiuni prostatice și cei cu vârsta peste 50 de ani, ar trebui să efectueze controale medicale regulate pentru a verifica sănătatea prostatei, chiar dacă nu prezintă simptome, deoarece moștenirea genetică și vârsta sunt factori de risc majori pentru apariția adenomului de prostată.

Diagnosticarea timpurie este esențială pentru gestionarea eficientă a simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Tratamentul adenomului de prostată

Tratamentul adenomului de prostată se adaptează în funcție de severitatea simptomelor, de starea de sănătate a pacientului și de preferințele acestuia. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele urinare, de a îmbunătăți calitatea vieții și de a preveni complicațiile.

1. Monitorizarea activă

Pentru bărbații cu simptome ușoare sau moderate, monitorizarea activă poate fi suficientă.

Aceasta presupune controale medicale regulate, evaluarea simptomelor și a fluxului urinar, precum și teste PSA periodice.

Monitorizarea activă este potrivită pentru bărbații care nu sunt deranjați în activitățile zilnice de simptomele lor și care nu prezintă complicații.

2. Tratament medicamentos

Medicul poate recomanda medicamente care:

• relaxează mușchii din jurul prostatei și vezicii urinare, facilitând astfel urinarea; pacienții pot observa o îmbunătățire a simptomelor în câteva zile de la începutul tratamentului
• reduc dimensiunea prostatei și, implicit, a simptomelor asociate, prin blocarea conversiei testosteronului în DHT; acestea sunt mai eficiente în cazul adenoamelor mai mari și pot necesita câteva luni pentru a-și face efectul
• în unele cazuri, medicamentele antiinflamatoare pot ajuta la reducerea inflamației și, prin urmare, la ameliorarea simptomelor

În anumite situații, medicul poate recomanda combinarea mai multor medicamente, pentru a obține rezultate mai bune.

3. Proceduri minim invazive

Pentru pacienții care nu răspund la tratamentele medicamentoase sau care prezintă simptome severe, opțiunile minim invazive devin relevante. Acestea includ:

• termoterapia – aceasta implică utilizarea căldurii pentru a distruge țesutul prostatic în exces; procedurile de termoterapie sunt puțin invazive și pot fi realizate sub anestezie locală
• terapia cu laser – proceduri cu laser, precum ablația, pot reduce dimensiunea prostatei și pot ameliora simptomele, având avantajul că minimizează riscurile și complicațiile asociate cu intervențiile chirurgicale tradiționale
• embolizarea arterelor prostatice – o procedură radiologică intervențională care blochează arterele care alimentează prostata, reducând dimensiunile acesteia

Operația de adenom de prostată

În cazurile severe, când tratamentele anterioare nu au succes, sau când apar complicații, precum retenția urinară recurentă, infecții urinare, hematurie sau probleme renale, intervențiile chirurgicale devin necesare.

Cele mai comune tipuri de intervenții chirurgicale includ:

• Prostatectomia transuretrală (TURP) – procedura standard pentru adenomul de prostată

TURP este o procedură chirurgicală, dar este minim invazivă, ceea ce înseamnă că nu necesită incizii abdominale.

În timpul procedurii, pacientul este anesteziat, fie general fie local, și un instrument subțire numit rezectoscop este introdus prin uretră până la prostată. Rezectoscopul este echipat cu o buclă de sârmă care utilizează curent eletric pentru a tăia și îndepărta excesul de țesut prostatic. Fragmentele de țesut sunt eliminate prin rezectoscop.

Postoperatoriu, pacientul rămâne în spital câteva zile, pentru monitorizarea evoluției. Un cateter urinar este plasat în vezica urinară pentru a drena urina și pentru a permite vindecarea uretrei și pentru a preveni obstrucția urinară.

Pacientul poate experimenta disconfort, durere sau senzație de arsură la urinare, care pot fi ameliorate cu medicamente. Sângerarea ușoară în urină este normală în primele zile după operație. Urinarea poate fi frecventă sau dificilă în primele săptămâni de la operație.

Se recomandă evitarea activităților fizice intense timp de câteva săptămâni.

TURP are o rată de succes ridicată și oferă o recuperare relativ rapidă.

• Prostatectomia deschisă

Este o intervenție chirurgicală majoră, folosită mai rar în prezent, datorită progreselor chirurgiei minim invazive (laparoscopice și robotice), dar care rămâne o opțiune viabilă în cazurile severe, când prostata este foarte mărită și necesită o abordare mai extinsă.

Aceasta implică o incizie abdominală, pentru a accesa și îndepărta prostata, sau, în cazuri deosebite, se incizează perianal (în perineu, între anus și scrot).

Pacientul este anesteziat general. Se face o incizia și prostata este îndepărtată, împreună cu veziculele seminale și, uneori, ganglionii limfatici regionali. Uretra se conectează la vezica urinară, și se închide incizia.

Postoperatoriu, se plasează un cateter urinar pentru a permite vindecarea uretrei, care va fi menținut câteva zile sau chiar săptămâni. Pacientul rămâne în spital pentru mai multe zile.

Recuperarea este, de obicei, mai lungă comparativ cu TURP.

Majoritatea pacienților experimentează o îmbunătățire majoră a simptomelor urinare după operație, ceea ce le permite să ducă o viață normală și activă. Se reduc și riscurile de apariție a complicațiilor, precum infecțiile urinare sau deteriorarea vezicii urinare.

Operația de adenom de prostată poate aduce numeroase beneficii și reprezintă o soluție eficientă pentru bărbații care se confruntă cu simptome severe cauzate de această afecțiune, însă este esențial ca aceștia să consulte un medic urolog pentru a discuta opțiunile de tratament și pentru a determina dacă operația este potrivită pentru ei.

Sursa foto: Shutterstock