Șoferii români care tranzitează sau locuiesc în Italia trebuie să fie extrem de atenți la regulile rutiere, dar și la modul în care autoritățile italiene amplasează dispozitivele de măsurare a vitezei.
O decizie recentă a Curții de Casație din Italia aduce clarificări esențiale care pot ajuta conducătorii auto să conteste cu succes amenzile de viteză primite pe drumurile extraurbane, în cazul în care aparatele de control nu au fost poziționate conform legislației în vigoare.
Conform legislației italiene, toate punctele de control ale vitezei trebuie să fie semnalizate din timp și să rămână perfect vizibile pentru participanții la trafic. Pe drumurile extraurbane, dispozitivele care măsoară viteza de la distanță sunt supuse unei rigori suplimentare: ele nu pot fi instalate la o distanță mai mică de un kilometru față de indicatorul rutier care impune limita de viteză respectivă.
Această regulă este menită să prevină situațiile în care șoferii sunt surprinși de schimbările bruște de limită de viteză și sunt sancționați fără a avea timpul necesar să încetinească în condiții de siguranță. De exemplu, dacă limita de viteză scade de la 90 km/h la 70 km/h, indicatorul care anunță limita mai joasă trebuie să fie instalat cu cel puțin 1.000 de metri înainte de radar.
Prin ordonanța nr. 31665, Curtea de Casație a adus o precizare extrem de importantă privind modul în care se numără acești metri. Decizia stabilește că situația se schimbă radical dacă între indicatorul de limită și radar există o intersecție.
În cazul existenței unei intersecții, legislația impune ca limita de viteză să fie repetată imediat după aceasta. Prin urmare, distanța minimă de un kilometru nu se mai măsoară de la primul panou, ci de la indicatorul instalat imediat după ultima intersecție.
În schimb, dacă pe tronsonul respectiv nu există nicio intersecție, instalarea unui al doilea indicator care doar repetă limita existentă nu resetează numărătoarea celor 1.000 de metri.
Un radar amplasat la doar 500 de metri de indicatorul aplicabil încălcă această distanță minimă legală. Curtea de Casație a confirmat deja că o astfel de poziționare incorectă constituie un motiv temeinic pentru anularea procesului-verbal de contravenție.
Procesul-verbal nu este anulat automat de la sine. Pentru a avea câștig de cauză în instanță sau la autoritățile competente, șoferul sancționat trebuie să analizeze atent circumstanțele în care a fost înregistrată depășirea de viteză.
Conducătorul auto trebuie să verifice care era indicatorul de limitare valabil pe acel sector, încadrarea exactă a tipului de drum și existența unor intersecții între panou și aparatul de măsurare.
De asemenea, un alt factor crucial este modul în care radarul a fost semnalizat. Judecătorii au stabilit că preavizarea vizibilă a radarului este obligatorie, chiar dacă aceasta s-a făcut doar prin intermediul unui panou mobil provizoriu.
Cadrul normativ din Italia a fost detaliat și prin Decretul interministerial, care impune reguli stricte privind amplasarea echipamentelor de monitorizare în funcție de configurația drumului și riscurile de siguranță rutieră.
Decretul fixează totodată distanțe minime obligatorii chiar între aparatele de măsurare consecutive. Pe autostrăzi, două radare nu pot fi amplasate la o distanță mai mică de 4 kilometri unul de celălalt. Pe drumurile principale extraurbane, spațiul minim obligatoriu între echipamente este de 3 kilometri, în timp ce pe drumurile secundare extraurbane și alte categorii similare, distanța minimă permisă este de un kilometru.