Durerea de spate, problema profesională a deceniului: prevenția care chiar funcționează
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu vine dintr-odată. Nu e o entorsă, nu e o cădere, nu e nimic despre care să ai o poveste. Apare într-o marți banală, pe la ora patru după-amiaza, ca o înțepătură între omoplați. Te ridici, te întinzi, trece. Peste câteva luni nu va mai trece atât de repede. Peste un an, te trezești că îți cauți poziția în pat și că îți pui mâna în șale când te ridici de pe scaun, exact ca bunicii tăi.
Cuprins:
Durerea lombară este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 600 de milioane de oameni trăiesc cu ea, iar numărul persoanelor afectate este așteptat să crească în următoarele decenii. Pentru cei care lucrează zi după zi în fața unui monitor, problema este cu atât mai familiară: orele petrecute pe scaun, lipsa mișcării și pozițiile menținute mult timp pot contribui la apariția disconfortului.
Vestea proastă e că nu există un tratament miraculos. Vestea bună e că există lucruri foarte simple pe care le poți face pentru a reduce riscul și disconfortul — iar multe dintre ele sunt ridicol de banale.
Opt ore pe zi, în aceeași poziție
Ca să înțelegi de ce te doare, merită să știi ce se întâmplă în corpul tău în timp ce citești acest articol, cel mai probabil așezat.
Coloana vertebrală nu este făcută pentru a rămâne ore întregi în aceeași poziție. Discurile intervertebrale, acele „perne” cartilaginoase dintre vertebre, sunt în mare parte lipsite de vascularizație directă, iar nutrienții ajung la ele în principal prin difuziune. Mișcarea și schimbarea poziției fac parte din funcționarea normală a coloanei, motiv pentru care statul nemișcat pentru perioade foarte lungi nu este o strategie grozavă.
În paralel, dacă zi după zi te miști foarte puțin, musculatura care ajută la stabilizarea trunchiului este folosită mai puțin. Nu există însă o singură explicație pentru durerea lombară. În majoritatea cazurilor, ea este nespecifică și poate avea legătură cu mai mulți factori: sedentarism, poziții menținute prea mult, condiția fizică, stresul și particularitățile fiecăruia.
Iar poziția contează. Studiile biomecanice arată că poziția aplecată în față modifică solicitarea asupra zonei lombare. Aplecarea aceea spre monitor, pe care după câteva ore nici măcar nu o mai observi, merită corectată din când în când.
Ce face, de fapt, un scaun bun
Aici apare confuzia principală. Mulți oameni cred că un scaun ergonomic e un scaun care te ține drept — un fel de corset rigid care îți impune poziția „corectă”. În realitate, o poziție bună nu înseamnă să rămâi nemișcat în ea toată ziua.
Cercetătorii în ergonomie vorbesc de ani buni despre dynamic sitting: ideea de a schimba poziția pe parcursul zilei, în loc să încerci să menții ore în șir aceeași postură. Micromișcările, schimbările de greutate, înclinările și repoziționările pot reduce senzația de rigiditate și oboseala produsă de statul prelungit.
De aceea au apărut pe piață scaune ergonomice cu spătar flexibil. Spătarul nu te blochează într-o singură poziție, ci poate ceda controlat când te lași pe spate și poate continua să ofere sprijin atunci când îți schimbi postura.
Nu înseamnă că un asemenea scaun elimină riscul durerilor de spate. Avantajul real este că îți permite să reglezi mai bine poziția și să o schimbi mai ușor în timpul zilei.
Diferența se simte cel mai clar spre finalul programului. Pe un scaun nepotrivit, la ora 17:00 poți ajunge într-o poziție de compromis: șezut alunecat în față, spate curbat, umeri strânși. Un scaun bine ales nu face mișcarea în locul tău, dar îți oferă mai multe variante înainte să ajungi în postura aceea.
La ce te uiți când cumperi
Piața e plină de scaune care arată ergonomic fără să ofere neapărat reglajele de care ai nevoie. Câteva criterii merită verificate:
1. Sprijinul lombar. E util să existe și, ideal, să fie reglabil. Curbura trebuie să se potrivească bine cu zona lombară, nu să te împingă în față ca un pumn în șale.
2. Mecanismul de basculare. Un spătar care se înclină oferă mai multă libertate decât unul complet fix. Dacă tensiunea poate fi ajustată în funcție de greutatea corporală, mecanismul se poate adapta mai bine utilizatorului.
3. Înălțimea reglabilă a șezutului. Regula simplă este să poți ține tălpile bine sprijinite și coapsele într-o poziție confortabilă, fără presiune excesivă în partea din spate a picioarelor.
4. Materialul spătarului. Plasa (mesh) are un avantaj evident în lunile călduroase și oferă o anumită flexibilitate. Tapițeria textilă este diferită ca senzație și poate fi preferată de cei care vor un scaun mai „cald”. Nu e doar o chestiune de calitate, ci și de preferință.
5. Cotierele. Ideal reglabile. Umerii ar trebui să rămână relaxați, iar brațele să poată fi sprijinite fără să fii obligat să ridici umerii spre urechi.
Un detaliu pe care mulți cumpărători îl descoperă abia după ce încep să compare modelele este că prețul nu spune totul. Două scaune apropiate ca preț pot avea mecanisme, reglaje și dimensiuni foarte diferite. Pentru a vedea mai ușor diferențele dintre variantele disponibile, poate fi consultată și colectia ImportatorScaune.ro, unde modelele pot fi comparate în funcție de tipul de utilizare și buget.
Un scaun bun nu este automat cel mai scump. Este cel ale cărui reglaje au sens pentru omul care va petrece câteva ore pe zi pe el.
Scaunul e jumătate din poveste
Ar fi necinstit să sugerăm că un scaun rezolvă totul. Nu rezolvă. Cel mai bun scaun din lume nu poate compensa complet o zi petrecută aproape fără mișcare.
O regulă simplă popularizată în ergonomie este 20-8-2: aproximativ douăzeci de minute așezat, opt minute în picioare și două minute de mișcare. Nu este o prescripție medicală și nici nu trebuie urmărită cu un cronometru. Ideea este mult mai simplă: să nu petreci fiecare oră de lucru în exact aceeași poziție.
În practică, înseamnă doar să te ridici când vorbești la telefon, să mergi până la bucătărie pentru apă, să schimbi poziția între două ședințe și, când ai ocazia, să faci câțiva pași în loc să rămâi lipit de birou.
La asta se adaugă două lucruri foarte simple: monitorul poziționat astfel încât partea superioară a ecranului să fie aproximativ la nivelul ochilor și ceva mișcare făcută constant în afara orelor petrecute pe scaun. Musculatura spatelui nu se întărește stând, oricât de bun ar fi scaunul.
Concluzia neromantică
Durerea de spate cronică nu se rezolvă cu o achiziție. Dar începe adesea cu o serie lungă de zile în care nimic nu părea suficient de grav încât să schimbi ceva.
Prevenția reală arată plictisitor: un scaun care îți permite să schimbi poziția, un monitor așezat corect, câteva pauze în timpul zilei și ceva mișcare.
Nimic spectaculos, nimic viral, nimic care să merite un documentar. Doar lucruri mici pe care le repeți suficient de des încât, peste ani, să conteze.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
