Dosarul devalizării celei mai mari fabrici de contoare din România, AEM (Aparate Electrice de Măsurat), aflată în faliment, înregistrează o evoluție spectaculoasă în urma unei decizii a Tribunalului Timiș.
Cuprins:
După ce dosarul a fost clasat de Parchetul Tribunalului Timiș pentru că „fapta nu există”, ordonanța de clasare a fost contestată în instanță, iar Tribunalul Timiș a pronunțat o decizie definitivă care schimbă radical soarta dosarului.
Concret, Tribunalul a schimbat temeiul clasării din „fapta nu există”, în clasare pentru intervenția prescripției. Asta, susține avocatul companiei, lasă deschisă calea unor acțiuni de recuperare a prejudiciului, estimat la 200 de milioane de lei.
Cea mai importantă fabrică de contoare din România a fost declarată în primăvara anului 2026 în faliment, dar declinul companiei a început în urmă cu aproximativ 10 ani, când acționarii companiei au depus plângeri penale împotriva managementului pentru devalizare.
Dosarul a ajuns la DIICOT, acuzațiile de constituire a unui grup infracțional au fost clasate pentru că a intervenit prescripția. Cazul a fost disjuns la Parchetul Tribunalului Timiș, pentru înșelăciune și delapidare cu consecințe deosebit de grave.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus clasarea cu justificarea că „fapta nu există” sau „nu e prevăzută de legea penală”. Ordonanța procurorului a fost contestată în instanță, iar Tribunalul Timiș a admis plângerea și a schimbat temeiul clasării din „fapta nu există” în „a intervenit prescripția”.
„(…) dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza I Cod proc. pen. (a intervenit prescripția răspunderii penale), în loc de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) și art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. pen. (fapta nu există)”, este decizia definitivă a Tribunalului Timiș.
Avocatul AEM, Alexandru Cătălin Pușa, a declarat pentru Libertatea că „schimbând temeiul închiderii dosarului în «fapta s-a prescris», judecătorul a șters nedreptatea cu «fapta nu există»”.
„Faptul că dosarul s-a închis prin prescripție înseamnă că suspecții și inculpații sunt apărați de răspunderea penală, nu merg la pușcărie, dar lasă deschisă calea despăgubirilor civile pentru prejudiciu, lucru care se va și întâmpla: vor porni procesele civile în acest sens. Sentința este definitivă, nu mai poate fi atacată. Este un succes pentru AEM”, a mai declarat avocatul companiei pentru Libertatea.
Întrebat cum vor fi obținute efectiv sumele datorate, avocatul a precizat că executarea silită a celor responsabili va fi pasul decisiv. „În urma litigiului civil aferent clasării prin prescripție, sumele care vor fi câștigate prin sentință trebuie să fie executate de la toți inculpații din dosarul penal care a fost clasat pe prescripție, prin executare silită”, a mai explicat avocatul.
Potrivit lui Alexandru Cătălin Pușa, intrarea în faliment a AEM nu blochează recuperarea prejudiciului, despre care susține că este estimat la 200 de milioane de lei. „Chiar dacă societatea este în faliment, procesul civil și eventuala executare silită a sumelor pot continua fel de bine, nu sunt afectate de faliment. Banii vor intra în contul de faliment controlat de către lichidator și vor fi distribuiți, așa cum este normal, creditorilor societății”, a adăugat avocatul.
Fabrica de contoare AEM din Timișoara a fost unul dintre puținii coloși industriali din perioada comunistă care au supraviețuit după Revoluție. În repetate rânduri, AEM a fost dată ca exemplu de succes.
Problemele de la AEM au „explodat” în 2017, când acţionarii companiei au comandat un inventar, cu ocazia căruia s-a descoperit că fabrica are pe stoc 800.000 de contoare care nu există în realitate, compania având o capacitate de depozitare de doar 300.000 de contoare.
Pornind de la acest inventar, acţionarii companiei aveau să constate că ani la rând, managementul companiei a umflat artificial cifra de afaceri şi profitul companiei.
Potrivit acționarilor, acest lucru s-a întâmplat pentru ca directorul general, Olimpia Moica, şi soţul acesteia, aflat şi el pe o funcţie de conducere, să încaseze un bonus de performanţă de peste un milion de euro anual.
Ancheta internă, în urma căreia a fost sesizat şi DIICOT, avea să mai scoată la iveală că managementul companiei le acorda angajaţilor importante sume de bani sub formă de prime. Potrivit reprezentanţilor companiei, doar o parte din bani, aproximativ 20 la sută, ajungeau la angajaţi, diferenţa intrând în buzunarul managerilor.
Intrată în insolvență cu datorii de aproximativ 370 de milioane de lei, fabrica de contoare AEM nu a mai putut fi salvată de la faliment. Planul de reorganizare propus în august 2025 a fost respins de adunarea creditorilor, în care ANAF și Eximbank dețin 40% din creanțe.
Odată cu respingerea planului de reorganizare, administratorul judiciar și unul dintre creditori au solicitat intrarea în faliment. Judecătorul sindic de la Tribunalul Timiș a dispus declararea falimentului, iar în 10 martie 2026, Curtea de Apel Timișoara a menținut decizia, hotărând în mod definitiv intrarea în faliment a AEM.