Fungicide de contact, sistemice sau translaminare: ce sunt și care sunt diferențele între acestea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În lumea agriculturii și a grădinăritului, combaterea bolilor fungice este crucială pentru a obține recolte sănătoase și plante viguroase. Fungicidele joacă un rol esențial în această luptă, oferind o linie de apărare împotriva ciupercilor/pseudociupercilor patogene.
Fungicidele se împart în trei tipuri distincte: fungicide de contact, sistemice și translaminare. Fiecare tip are propriile caracteristici, mod de acțiune și utilizări specifice. Cunoașterea diferențelor dintre ele este esențială pentru alegerea fungicidului potrivit pentru a combate bolile plantelor.
Tipurile de fungicide
Fungicidele de contact: acționează doar la suprafața pe care sunt aplicate. Nu sunt absorbite de țesuturile plantelor, ci formează o barieră protectoare care împiedică pseudociupercile patogene să se dezvolte. Eficiența lor este limitată în timp, fiind necesară reaplicarea frecventă, mai ales după ploi.
- Avantaje: nu pătrund în țesutul plantei, reducând riscul de fitotoxicitate. De obicei, au o perioadă mai scurtă de pauză (între tratament și recoltare). Unele pot fi folosite și în agricultura ecologică.
- Substante active din fungicidele de contact: hidroxid de cupru, cupru, captan, sulf, metiram, pirimetanil etc.
Fungicidele sistemice: sunt absorbite de plantă prin frunze, rădăcini sau tulpină și circulă în sistemul vascular, ajungând la toate părțile plantei, inclusiv la cele netratate direct. Acest tip de fungicide distrug pseudociupercile patogene de la interior. Oferă o protecție pe termen mai lung, persistând în țesuturile plantelor pentru o perioadă mai extinsă de timp.
- Avantaje: Oferă o protecție sistemică a întregii plante, inclusiv a zonelor netratate direct. De asemenea, pot fi mai eficiente împotriva bolilor deja instalate și se pot aplica mai rar, reducând costurile și timpul necesar pentru realizarea tratamentelor.
Bine de stiut: majoritatea fungicidelor sistemice nu sunt potrivite pentru agricultura ecologică.
- Substante active din fungicidele sistemice: penconazol, zoxamid, difenoconazol, ciprodinil, fosetil, propamocarb etc.
Pe lângă fungicidele de contact și cele sistemice clasice, exista o altă categorie numită fungicide translaminare.
Fungicidele translaminare sau sistemic-locale: au capacitatea de a se deplasa de pe o parte a frunzei pe cealaltă, protejând astfel ambele fețe. Odată aplicate pe suprafața frunzei, fungicidele translaminare pătrund în țesuturi. Moleculele active ale fungicidului se deplasează apoi prin celulele plantei, traversând pereții celulari și membranele. Un proces special numit transport transcelular permite fungicidului să treacă de la o celulă la alta, ajungând în cele din urmă pe cealaltă parte a frunzei.
- Avantaje: fungicidele translaminare oferă protecție mai completă a frunzelor, inclusiv a suprafețelor netratate direct și pot fi mai eficiente în combaterea bolilor care se răspândesc rapid.
- Substantele active din fungicidele transplaminate: cimoxanil, folpet, difenoconazol, ciflufenamid etc.
In concluzie, combaterea bolilor fungice este o provocare complexă care necesită o abordare integrată. Alegerea fungicidului potrivit și utilizarea sa corectă sunt elemente esențiale ale acestei strategii, dar trebuie combinate cu alte practici agricole durabile pentru a obține o protecție eficientă a culturilor și pentru a reduce impactul negativ asupra mediului.
Investiția în cercetare și dezvoltarea de noi metode de combatere a bolilor fungice, precum și educarea și instruirea agricultorilor cu privire la utilizarea corectă a fungicidelor, sunt esențiale pentru a asigura o agricultură durabilă și productivă în viitor.
