Prima întrecere la sfârşitul căreia poloiştii români şi-ar fi putut asigura prezenţa la Olimpiada de la Londra a fost Liga Mondială din 2011. Pentru a participa la faza finală de la Florenţa (Italia) a acestei competiţii, tricolorii ar fi trebuit să câştige grupa B a preliminariilor europene, dar s-au clasat doar pe poziţia secundă şi au ratat şansa iniţială de calificare la JO după meciuri tur-retur cu Muntenegru, Rusia şi Turcia, care au presupus trei drumuri dus-întors la Podgorica, Kazan şi Istanbul.
A doua şansă a poloiştilor români de calificare la Olimpiadă ar fi fost clasarea între primele patru echipe la CM de Nataţie de anul trecut, disputate tocmai la Shanghai (China). Pentru că a ocupat doar locul 12 la turneul din Asia, naţionala României a trebuit să se deplaseze la CE de la Eindhoven (Olanda), unde a reuşit să-şi asigure prezenţa la turneul de calificare de la Edmonton (Canada), un ultim tren pe care tricolorii nu l-au mai ratat. În total, românii au parcurs 42.188 de kilometri pentru a se califica la Olimpiadă, distanţă mai mare decât lungimea Ecuatorului (40.092 km).
Serbia a fost prima naţională europeană de polo care şi-a asigurat prezenţa la JO, după ce a câştigat Superfinala Ligii Mondiale (Florenţa). Sârbii au jucat în preliminarii cu Germania, Macedonia şi Spania, au parcurs o distanţă totală de 7.204 km, de şase ori mai mică decât cea bifată de români (Belgrad - Skopje 648 km; Belgrad - Berlin 2.000 km; Belgrad - Barcelona 3.066 km; Belgrad - Florenţa 1.490 km).