Acasă la Jean Tigana, fostul mare internațional francez care s-a retras din fotbal ca să facă vin în podgoria sa din Cassis. Ce a spus despre meciurile epice ale Craiovei cu Bordeaux

„Țigana”, numărul scris cu carioca și acuarela neagră cu care ne vopseam pe față

Când eram copii ori adolescenți, fiecare avea un idol. Al meu era „Țigana”. Așa ajunsese. Îmi scriam cu carioca pe tricou numărul 14 al longilinului mijlocaș de culoare din garnitura lui Michel Hidalgo, ba îmi dădeam și cu acuarelă neagră pe obraji și tâmplă. Je suis Jean! Iar „Țigana”, văzut cu purici în transmisiile captate de la bulgari, ridica titlul european deasupra capului, în 1984. Primii „Les Bleus” care aduceau un trofeu. O echipă minunată, în care regretatul Michel Hidalgo inova și inventa „careul magic”: Platini, Fernandez, Giresse și Tigana, omul nostru.

• Bats – Battiston, Bossis, Le Roux, Domergue, Fernandez, Giresse, Tigana, Platini. Lacombe, Bellone, plus Amoros și Genghini, echipa care a bătut Spania (2-0, Platini și Bellone), la turneul final găzduit de „cocoși”, în 1984 (și la care a participat și România lui Mircea Lucescu). Ferreri, Bravo, Six și Rocheteau se mai distingeau în garnitura franceză.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

De fiecare dată, Jean Tigana, stafful de presă al „La Dona Tigana”, ne-a refuzat politicos. În acest an, Canelle, fiica fostului mare fotbalist, a găsit fisura în eșafodaj și ne-a invitat la o seară festivă, organizată în fiecare marți în sezon, în care se ascultă muzică și se mănâncă tapas, totul asezonat cu degustări din cele 4 tipuri de vin care se produc la podgoria din Cassis (departamentul Bouches-du-Rhône, regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur).

Năluca de pe motor și cu scobitoare între dinți!

„Bonjour! Din păcate, avem toate cele 130 de locuri rezervate pentru seara de marți, 15 iulie. Dacă am înțeles bine, prezența tatălui meu este cea care vă motivează în principal. În acest caz, îți sugerez să vii în jurul orei 18.45, chiar înainte de începerea serii, ca să-l poți cunoaște. Poți, desigur, să rămâi în timpul serii, dacă dorești, dar prefer să fiu transparentă: nu voi putea să te așez la o masă și îți cer scuze pentru asta; este puțin incomod. Desigur, nu voi cere nicio taxă de intrare (n.r. 50 de euro de persoană). Ți-ar conveni”, ne-a scris Canelle.

Să ne convină? La 18.15 eram deja „La Dona Tigana”! Iar în jur de 19.00, Jean a apărut ca o nălucă pe motor. Ne-am frecat la ochi. Seniorul tocmai a făcut 70 de ani. Îmbrăcat tinerește, ține o scobitoarea în dinți. Gest de marinar marseillez.

Recepția răcoroasă e plină de însemne ale carierei lui Jean. Ghetele din „finala de vis” cu Spania, o minge „de epocă”, celebra imagine cu trofeul Euro 84 ridicat deasupra capului. Și de sticle de vin, numai bune de semnat!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

„Speriat de tunul nostru/ Ajutor!… Ajutor!…/ Striga-n fuga lui cocoșul/ La Tigana și Tresor”

Din partea noastră, Tigana primește două mici cadouri. O sticlă de vin, se putea altfel!, și o fotografie din arhiva GSP, un banner inspirat al suporterilor olteni, înainte de returul meciului Universitatea Craiova – Girondins de Bordeaux, returul „optimilor” Cupei UEFA (8 decembrie 1982).

„Dubla” epică cu Bordeaux, club care azi se zbate în National 2, liga a patra franceză, după o retrogradare pe teren și una financiară, a rămas și azi vie în memoria Băniei.

După 0-1 în Franța, cu peste 40.000 de oameni în tribune, elevii lui Tică Oțet și Nicolae Ivan au egalat rezultatul pe „Central”, cu golul lui Țicleanu (39), și au învins în prelungiri, prin reușita lui Geolgău (101).

Simularea de la Bordeaux și amintirile din Bănie: „Uite așa m-au tocat: Pac-pac, pac-pac!”

„Speriat de tunul nostru/ Ajutor!… Ajutor!…/ Striga-n fuga lui cocoșul/ La Tigana și Tresor”, scria cu litere de-o șchioapă pe pânza fanilor. Jean râde când i se traduce.

„Ce duri au fost oltenii, atunci! Uite aici m-au tocat!”, spune și ne arată pulpa. Parcă l-ar durea și azi: „Pac-pac, pac-pac, tot meciul”. Să fi fost Negrilă, să fi fost altcineva?

„Sincer, nu-mi amintesc”, spune gazetarul Daniel Nanu, care știe tot ce a mișcat în „Craiova Maxima”. De altfel, atât el, cât și alți jurnaliști vorbesc, mai degrabă, de o fază-cheie din meciul-tur, „simularea ordinară de la Bordeaux, când Tigana l-a păcălit pe arbitrul portughez Garrido!”, după cum semnala profesorul de franceză Dan Culicovschi, fost comentator sportiv la Radio România. Giresse a transformat penalty-ul „care este când îl suflă arbitrul”.

• În sferturile Cupei UEFA, ediția 1982-1983, după ce au scos formația franceză, oltenii întâlneau FC Kaiserslautern, formație pe care o eliminau datorită golurilor marcate în deplasare, o înfrângere cu 3-2 în Germania și o victorie cu 1-0 pe teren propriu. În semifinale, Știința lui Ștefănescu, Balaci și Cârțu a fost eliminată, dramatic, de Benfica Lisabona, după 0-0 la Lisabona și 1-1 la Craiova.

„Pour l’éternité”

Ne așezăm lângă barul pe care Jean a pozat oficial pentru „La Dona Tigana”. Oferă autografe pe imagini diverse, pour l’éternité”. De când era fotbalist, de la deschiderea stadionului „Jean Tigana” din Cassis. „Asta chiar nu o aveam! Primarul, Cantona, nepoțeii sunt în poză”.

Zâmbește la imaginile când e surprins în vie: „Muncesc cot la cot cu oamenii mei”.

Canelle, care păstrează „secretul” cu jurnaliștii, ne face poze, dar face și cu ochiul. Jean cred că știe. Pare surprins de „fanii” lui din România: „Salutări tuturor celor care nu m-au uitat”.

Despre tapas, degustare și o recenzie a vinului, data viitoare. Eram cu mașina!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Plăcerile simple de la Cassis

Ce este atât de atrăgător la Cassis, dincolo de cântecul cicadelor, umbra pinilor și mirosul de struguri gata de cules? Tigana e, de fapt, acasă, la vila sa spațioasă, cuibărită pe coasta dealului.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

În acest mic colț de paradis, unde toată lumea îl cunoaște și îl apreciază, și-a regăsit prietenii fideli, plăcerile simple, de a merge la prânz în port sau de a coborî seara în oraș, pentru o partidă de table.

Producția de vin este un fel de pasiune pentru el. „Am cumpărat de aici în 1997”, spunea Tigana, într-un dialog cu Sud Ouest, din 2011.

„La Dona Tigana” produce vinuri rosé și albe din Provence (AOC – Denumire de Origine Controlată). Canelle și Yannick, 45 de ani, se ocupă activ de companie. De fapt, este o afacere de familie, cu doar câțiva angajați cu normă întreagă.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Când și-a construit casa, ale cărei pivnițe, săpate chiar în stâncă, protejează butoaiele de vin, Tigana pregătise, de fapt, totul.

Golful Cassis este înconjurat de dealuri înalte de până la 400 de metri. Prin urmare, vița-de-vie este protejată de vânturile mistral de un cerc de dealuri.

Strugurii sunt culeși manual spre sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie, în funcție de an, apoi sunt presați pentru a obține vinurile albe și rosé. Jean se implică personal în proces.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Vinurile lui Tigana se vând la prețuri între 18 și 30 de euro sticla.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

„La început, mergeam prin supermarketuri cu vinul meu și semnam sticlele”

A crescut ușor, pas cu pas: „La început, mergeam prin supermarketuri cu vinul meu și semnam sticlele. Am stat în hoteluri ieftine și nu ne-a fost deloc mai ușor, credeți-mă”.

Potrivit site-ului oficial La Dona Tigana, „domeniul are 14 hectare de podgorii pe dealuri orientate spre vest, pe un sol argilo-calcaros pietros, tipic pentru Cassis și ideal pentru producerea de vinuri albe”.

Jean a mai avut o proprietate lângă Château Bibian, 25 de hectare plantate, cu 185.000 de sticle pe an. Dar a vândut la Bibian, știa că nu se va mai întoarce niciodată la Bordeaux.

Dacă Michel Platini și Luis Fernandez sunt, fără îndoială, cei mai importanți membri ai „careului magic” din naționala franceză a anilor 1980, iar Alain Giresse a antrenat cel mai recent Kosovo, cu care ne-am întâlnit în preliminariile EURO 2024, Jean Tigana este clar cel mai discret.

„Nu mi-am folosit niciodată notorietatea pentru afacere. Îmi fac treaba mea, în colțișorul meu de rai”

„Nu mi-am folosit niciodată notorietatea pentru afacerea mea. Nu dau niciodată interviuri. Chiar și în timpul EURO 2016, pentru semifinala Franța-Germania de la Marsilia, care îmi aduce multe amintiri, TF1 voia să fiu în direct pe platourile de filmare. Le-am răspuns că am mult de lucru la podgorie, că nu știu la ce oră voi ajunge… Șeful canalului mi-a spus că vor fi 20 de milioane de telespectatori. Am spus: «Și ce dacă?». Sunt discret, nu mă vezi niciodată la televizor, îmi fac treaba mea, în colțul meu”, acestea sunt cuvintele lui Tigana, citate de Sports Orange Franța.

Antrenor de succes la Monaco, unde a luat titlul și a jucat semifinala de Liga Campionilor

Antrenor de succes al lui AS Monaco (campion al Franței în 1997, semifinalist în Champions League, 1-4 și 3-2 în fața lui Juventus), apoi al lui Fulham (2000-2003), cu care a urcat în Premier League, Beșiktaș 2005-2007) și Bordeaux (2010-2011), a avut ultima sa experiență de antrenor în 2012, în China, pe banca echipei Shanghai Shenhua, pentru doar 7 meciuri. În deceniul următor, s-a concentrat pe activitatea sa viticolă la Cassis.

„Tot ce am este pentru că Toulon m-a transferat cândva”

În 2021, a acceptat să vină la Toulon, ca manager general al clubului din liga a patra franceză. „Mi-am făcut puțin bilanțul vieții și mi-am dat seama că îmi lipsea ceva: să dau înapoi celor de la Toulon ceea ce îmi oferiseră. Mi-au dat șansa să activez în National 2 și să mă arăt, au venit să mă ia la Cassis. Tot ce am este pentru că Toulon m-a transferat cândva”, declara Jean, pentru Sports Orange Franța. Mandatul a fost însă scurt, din februarie 2021 până în iunie 2022. În sezonul 2021-2022, Toulon termina abia pe locul 9 în Grupa C din N2, departe de promovarea visată.

„Jeannot des Caillols” pe care nu-l remarca nimeni a fost poștaș, ca tatăl lui

Henri Scanavino a povestit, într-un interviu din 2010 pentru Le Parisien, că „eu nu vorbesc niciodată despre Jean Tigana. Vorbesc despre Jeannot des Caillols”. În tinerețe, pe când era antrenor la CSO Caillolais din arondismentul 12 din Marseille, a văzut sosind „un băiețel slab ca o șină”. Jean avea 11 ani. În sezonul următor, a reușit un hat-trick în finală și a devenit campion al Provenței, regiunea Sud-Est, cu colegii săi, și câștigător al Cupei Max Crémieux, marele trofeu provensal.

Nu te-ai fi așteptat ca Jean să aibă o carieră atât de grozavă. Dar avea inteligența jocului și era la fel de bun și cu stângul, și cu dreptul.

Când a crezut că nu are viitor în fotbal, Jean s-a angajat poștaș. Preluase funcția de la tatăl său. Originar din Mali, „Boubou” era mândru să vorbească despre decorațiile pe care le-a obținut pentru Franța în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Se mutase într-o modestă reședință oficială în inima unui complex rezidențial din cartierul Grande-Bastide. Mama lui Tigana era Mauricette Brun, „o adevărată marseilleză”.

Au uitat de ziua lui de naștere! Platini și Bossis – da, el – nu!

Este o poveste care ar fi trebuit să rămână privată, dar una pe care jucătorii echipei franceze au relatat-o adesea în memoriile lor. În timpul Cupei Mondiale din 1982, după ce au câștigat meciul din prima etapă (4-1) împotriva Kuweitului, elevii lui au sărbătorit ziua de naștere a lui Michel Platini (21 iunie) și viitoarea zi de naștere a lui Maxime Bossis (26 iunie). O seară minunată cu muzică, prăjituri și lumânări, în cadrul „Les Bleus”.

La două zile după mica sărbătoare, la sfârșitul mesei, Jean Tigana a așezat un măr pe masă, deasupra căruia a pus o lumânare: „ Astăzi e ziua mea ”, a șoptit el mulțimii uluite, jenate. Jean Tigana s-a născut pe 23 iunie 1955, la două zile după Platini și cu trei zile înainte de Bossis.

Rareori în istorie, fotbalul francez a avut o săptămână atât de prolifică. Și la fel de rar stafful echipei franceze s-a rușinat atât de mult de o astfel de omisiune, a notat Chroniques Bleues.

Tigana s-a născut la Bamako, în Mali, Sudanul francez cum se numea la acea vreme. Tatăl său, din Kayes, un oraș din vestul țării, s-a mutat la Marsilia, unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție. Cuplul s-a căsătorit în 1944, în timpul Eliberării.

Din această uniune s-au născut doi copii, Freddy și Guy. Familia Tigana a decis să se mute la Bamako în 1947. Al treilea copil al lor, Jean Amadou, s-a născut în 1955. Când au început primele bătălii pentru independență, angajamentul public al tatălui față de țara colonizatoare a forțat familia să se întoarcă în Franța. Familia a revenit la Marsilia în 1959.

Profesionist abia la 23 de ani

După ASPTT Marseille și clubul din cartierul Caillols, visând să joace la OM, niciun scouter nu a fost interesat de „acest puști prea fragil pentru a deveni profesionist”. Abia la 20 de ani, când era deja poștaș, ajunge la Sporting Club Toulon, un club de amatori din eșalonul secund. Joacă 3 ani, până în 1978, când devine profesionist.

Este apoi remarcat de Aimé Jacquet, care îi propune să vină la Lyon (1978-1981). Urmează cei mai frumoși ani ai carierei, la Bordeaux (1981-1988, 3 titluri, 2 Cupe) și Marseille (1988-1991, 2 titluri; a fost rezervă nefolosită de antrenorul Raymond Goethals în finala CCE din 1991, pierdută cu Steaua Roșie Belgrad la lovituri de departajare/ 0-0, 3-4).

Între altele, la nivel individual, a fost debutantul anului în Division 1 (1980), jucătorul francez al anului 1984, Balon de argint, tot în 1984, an în care a fost ales și în echipa Campionatului European. A fost de 4 ori jucătorul anului pentr „Onze Mondial” (1984, 1985, 1986, 1987) și a fost în echipa All-Star CM 1986.

După retragerile lui Bossis și Giresse, Platini și Battiston, Tigana a anunțat și el că își încheie cariera internațională. Lipsită de jucătorii-cheie, echipa franceză a ratat calificările la EURO 1988 și la CM 1990.

Tigana, Platini, Deschamps, Zidane…

Cassis e un magnet pentru foștii mari fotbaliști francezi. În aceste zile, „Michel Platini e aici”, ne spune, la final, Jean Tigana. În zonă are casă și selecționerul Didier Deschamps sau fostul mare jucător de tenis Henri Leconte.

Și mai e „Zizou”. Pe 12 iulie, legendele „Les Bleus” s-au reunit la Aix-en-Provence pentru a 27-a aniversare a titlului mondial din 1998, 3-0 cu Brazilia, două goluri Zidane, plus Petit!

Evenimentul a avut loc la Z5 din Aix, complexul sportiv creat de câștigătorul Balonului de Aur din 1998. 500 de spectatori au plătit câte 45 de euro pe biletele epuizate de o lună!

Barthez, Blanc, Thuram, Dugarry, Karembeu, Candela, Boghossian, Diomède, Petit sau Aimé Jacquet, 83 de ani, legendarul antrenor al Franței 1998, prezență rară în spațiul public, au emoționat asistența. Unii au plâns. A fost primul titlu mondial al „cocoșilor”.

Programul a alternat între padel dimineața și un turneu de fotbal intercompanii după-amiaza (fiecare echipă fiind întărită de unul sau doi jucători ai „Les Bleus” din 1998).

Michel Platini, coorganizatorul Campionatului Mondial din 1998, a venit de la Cassis, Didier Deschamps, actualul selecționer a lipsit, era plecat la Mondialul cluburilor.

Paul Pogba (AS Monaco), campion mondial în 2018, a venit să înmâneze trofeul simbolic al zilei.