Află cine e gimnasta care a ieşit campioană de atletism la 10.000 m
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Povestea atletei de 1.66 m înălţime şi 44 de kilograme a început într-o sală de gimnastică ritmică! Timp de trei ani şi-a dezvoltat mobilitatea şi a învăţat să mânuiască panglica, coarda, mingea sau perechea de măciuci. Nu a excelat şi a fost nevoită să se reorienteze: handbal sau atletism! ”Puteam să merg la jocul de echipă atunci pentru că eram mai grăsutţă (râde). Dar am ales alergarea. Mi-a plăcut şi am rămas la acest sport, cu domnul profesor Ion Avram”, spune Mădălina. A fost susţinută puternic de părinţi, chiar şi în perioadele când nu mai dorea să continue. ”Mama a făcut puţin handbal, tata ceva fotbal, dar niciunul dintre ei la nivel profesionist. Ai mei m-au susţinut foarte mult, m-au îndemnat să fac sport şi să mă ţin de el. A fost o iarnă, mai la început, când am vrut să mă las. Răceam mereu, dar ai mei mi-au spus să merg mai departe pentru că atletismul mă va ajuta şi cu sănătatea şi cu imunitatea”, povesteşte Florea, care mai are o soră, Andreea (14 ani): ”Face handbal şi chiar e bună la vârsta ei”. Ce a mai rămas din gimnastică? ”Mobilitatea e încă foarte bună. Eu pierd foarte puţin timp la stretching”, explică alergătoarea.
La 10.000 m, picioare pline de basici
Revenim la cursa de 10.000 m, finala Campionatului Naţional. Povesteşte Mădălina: ”Nu am efectuat antrenament intens pentru această distanţă. Am făcut calcule cu domnul profesor despre tempo-ul cu care să alerg. În fine, am avut emoţii toată seara de dinainte. Era prima mea cursă pe 10.000 m. Nu ştiam prea bine ce şi cum, mi s-a părut destul de simplu pentru că ritmul era mai uşor faţă de ce eram obişnuită la 5.000 m. Am rămas cu plutonul iar în ultimii 3km i-am făcut semn domnului profesor că o să ies. Am făcut o rupere de vreo 300 de metri, am rămas singură şi am câştigat. La final mi-am dat seama că trebuia să folosesc un adidas ceva şi nu pantofii cu cuie. Am avut ambele picioare pline de başici. Mi-a spus Constantina Diţă că trebuie să mă obişnuiesc cu aşa ceva dacă am de gând să alerg distanţe mari. «Astea sunt primele nu ultimele», mi-a zis Diţă”.
La 5.000 m, picioare pline de sânge
A doua zi după cursa de 10.000 m, Mădălina Florea a luat startul în finala de 5.000 m. O alergare mai scurtă, dar plină de peripeţii, la finalul căreia ardeleanca a terminat tot pe podium dar pe poziţia a treia (16.35:59): ”După kilometrul trei mi s-a luat pielea cu totul şi sângele curgea pe picior. Nu mai puteam să calc, la finish am şi căzut pe jos, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. M-am rezolvat singură!”.
