Proces de un miliard de euro între magistrați și Guvern. Înalta Curte dă verdictul final pentru drepturile salariale
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) este așteptată să pronunțe joi, 15 octombrie, verdictul definitiv într-una dintre cele mai tensionate dispute financiare și instituționale dintre puterea judecătorească și puterea executivă din ultimii ani.
Cuprins:
După șapte amânări succesive, instanța supremă urmează să decidă soarta recursului înaintat de Guvern și de Ministerul Finanțelor împotriva sentinței Curții de Apel București, prin care Executivul a fost obligat să asigure integral fondurile pentru plata drepturilor salariale restante ale judecătorilor, scadente în 2026.
Miza litigiului este una uriașă pentru echilibrul macroeconomic al țării. Conform declarațiilor făcute de premierul interimar Ilie Bolojan, nota de plată pe care statul ar trebui să o achite magistraților și personalului din justiție se ridică la aproximativ 4,8 miliarde de lei, o sumă care ar impune o rectificare bugetară substanțială într-un context fiscal deja fragil.
Sentința Curții de Apel București: rectificare obligatorie și penalități de întârziere
Litigiul a debutat la 30 martie 2026, când Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor într-o acțiune în contencios administrativ și fiscal. La acțiune a aderat și Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial, ca intervenient accesoriu.
La data de 5 mai 2026 - o zi marcată de tensiuni majore, care a coincis cu demiterea Guvernului condus de Ilie Bolojan -, Curtea de Apel București a tranșat dosarul chiar de la primul termen de judecată.
Magistrații au admis cererea ÎCCJ și au somat Executivul să asigure integral fondurile necesare pentru acoperirea restanțelor salariale scadente în 2026, precizând explicit că alocarea trebuie realizată „inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul”.
Mai mult, instanța a impus măsuri punitive severe pentru a garanta respectarea deciziei.
Sentința a fixat un termen de punere în executare de 10 zile de la data rămânerii definitive și a instituit o penalitate de 1% pe fiecare zi de întârziere din suma datorată, alături de o amendă aplicată Guvernului și Ministerului Finanțelor de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de neconformare, sumă care urmează să se facă venit la bugetul de stat.
Rădăcina conflictului: banii de restanțe, redirecționați spre pachetul social
Originea disputei își are rădăcinile în deciziile luate la începutul primăverii. Pe 19 martie 2026, premierul Ilie Bolojan a anunțat că partidele din coaliție au ajuns la un compromis privind susținerea măsurilor sociale propuse de PSD, identificând ca sursă de finanțare chiar fondurile destinate hotărârilor judecătorești câștigate de magistrați.
La acel moment, șeful Executivului a argumentat deschis că, în urma analizării structurii cheltuielilor bugetare, a fost tăiată componenta care viza achitarea drepturilor obținute de personalul din justiție prin sentințe definitive pronunțate în anii trecuți, fondurile fiind mutate spre alte priorități sociale.
Mișcarea a declanșat o reacție promptă din partea conducerii instanței supreme, care a reclamat că drepturile financiare stabilite legal nu pot fi suspendate sau diminuate unilateral prin decizii administrative.
Încercarea eșuată a Guvernului de a bloca procesul la Curtea Constituțională
În fața riscului de a fi obligat la plata imediată a celor 4,8 miliarde de lei, Ilie Bolojan a încercat o mutare strategică la începutul verii.
La finalul ședinței de Guvern din 2 iulie, premierul interimar a anunțat sesizarea Curții Constituționale a României (CCR), invocând un conflict juridic de natură constituțională între Executiv și ÎCCJ. Bolojan a acuzat puterea judecătorească de încălcarea separației puterilor în stat, susținând că instanțele nu au competența tehnică și nici legitimitatea constituțională de a dicta modul în care sunt alocate resursele din bugetul general consolidat.
Reacția magistraților instanței supreme a fost extrem de dură, aceștia semnalând că este un gest fără precedent ca o parte dintr-un proces să își acuze propriul judecător de conduită neconstituțională înainte de finalizarea căilor legale de atac.
Demersul Executivului a fost însă respins definitiv miercuri, 7 octombrie, când judecătorii CCR au respins cererea Guvernului ca inadmisibilă.
Curtea Constituțională a reamintit jurisprudența sa constantă, arătând că atribuția privind conflictele constituționale nu poate fi folosită drept o cale de atac mascată împotriva unei sentințe și nu poate transforma CCR într-o instanță de control judiciar.
Judecătorii constituționali au precizat că obiecțiile ridicate de Guvern - privind ritmul judecării, calificarea urgenței sau penalitățile financiare - țin strict de legalitatea și temeinicia unei decizii judecătorești, care pot fi cenzurate exclusiv prin recurs.
Reprezentanții Înaltei Curți au subliniat, la rândul lor, că respingerea sesizării reconfirmă o regulă de bază a statului de drept, conform căreia hotărârile judecătorești trebuie executate, nu ocolite prin contestații politice.
