Capitan la 35 de ani

Ceea ce parea o certitudine, ceea ce-l tinea pe Gica atat de aproape de Craiova incat uneori se confundau, identificandu-se, s-a destramat intr-o seara de vara scrisa pe fuga de impresari, conducatori de club si mana unui fotbalist caruia nu Dinamo, ci Universitatea i-a daruit totul, neconditionat. De aici, din furia unui oras care pana marti seara, august 13, orele 20, l-a iubit mereu, Gica a plecat in lume. Pas cu pas, vreme de 12 ani, starea de gratie a olteanului nascut la Calafat s-a impartit intotdeauna egal: jumatate el, jumatate Craiova. Erau unul si-acelasi lucru, precum o fotografie de grup la care-ti staruie privirea cand rasfoiesti un album de familie.
Dar vremurile si oamenii s-au schimbat. La 35 de ani si obosit de-atata alergatura si onoruri, Gica a miscat fotografia si a iesit din cadru, hotarand sa nu mai imparta nimic, cu nimeni.
La sfarsit, caci exista si un sfarsit, Gica a semnat cu Dinamo un contract echivalent in Oltenia cu o condamnare pe viata. Asadar, vreme de doi ani, blestemul trecut si recent al „Stiintei” va fi studiat din interior chiar de fostul, de-acum, simbol al Craiovei. Ce ironie, ce destin! Capitanul nationalei, venit sa rupa Cooperativa-n doua – parca asa ziceai, Gica – s-a cocotat chiar pe motul rusinii interne si, de curand, internationale, sa survoleze mai usor mana de selectii necesara depasirii lui Hagi.
Intr-o lume inchinata banului, blatului si treselor de pe umar, Gica Popescu le-a ales pe toate trei, dar a uitat onoarea. A uitat-o, si-a cumparat-o sau n-a avut-o niciodata? Raspunsul il vom afla in ultima etapa a campionatului, cand, pe stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova, Gica Popescu va iesi in fruntea coloanei dinamoviste. Abia atunci vom sti. Cu siguranta vom sti. Daca nu cumva stim deja.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE