Oricine a zburat vreodată la primele ore ale dimineții sau pe o rută de noapte s-a întrebat, cel puțin o dată, cât de odihnit este personalul care manevrează aeronava. În spatele imaginii impecabile a echipajului de bord se ascunde o industrie caracterizată de programe neconvenționale, treziri la ora 4 dimineața, decolări succesive și curse transoceanice care dau peste cap ritmul circadian.
Cuprins:
Spre deosebire de alte domenii unde timpul de muncă poate fi flexibil, aviația comercială este reglementată de reguli extrem de rigide destinate prevenirii oboselii la manșă, fenomen identificat constant ca factor favorizant în incidentele aeriene. În Europa, regulile sunt stabilite de Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (EASA), care impune plafoane clare pentru numărul de ore petrecute la serviciu și la comanda avionului, relatează publicația britanică Daily Mail.
Mecanismul de limitare a timpului de zbor nu se rezumă la o simplă normă zilnică. În spațiul european, programul total de muncă al unui membru al echipajului nu poate depăși 60 de ore în decursul a 7 zile consecutive, 110 ore în 14 zile și 190 de ore pe parcursul a 28 de zile consecutive.
În ceea ce privește timpul efectiv de zbor la manșă, un pilot poate acumula cel mult 100 de ore de zbor în 28 de zile consecutive, maximum 900 de ore într-un an calendaristic și cel mult 1.000 de ore în 12 luni consecutive.
Durata zilnică a unei ture de zbor depinde de orarul de plecare și sosire, însă în condiții standard este plafonată la 13 ore. Pentru însoțitorii de bord, regulile europene sunt aliniate în mare parte cu cele ale piloților, asigurând un cadru similar de protecție împotriva surmenajului.
Perioada minimă de odihnă între două ture este de 12 ore la baza de origine a echipajului sau egală cu durata turei anterioare, dacă aceasta a depășit 12 ore. De exemplu, dacă un pilot a fost de serviciu timp de 16 ore pe o rută lungă, el are dreptul legal la o pauză de cel puțin 16 ore înainte de următorul zbor.
În cazurile în care echipajul se află departe de bază, odihna minimă garantată este de 10 ore.
Excepții de la aceste reglementări stricte există doar în sectoare foarte specifice, cum ar fi operațiunile de taxi aerian cu avioane mici de până la 19 locuri, serviciile medicale de urgență sau zborurile efectuate de un singur pilot, unde se aplică norme dedicate.
Deși cadrul legal este strict, specialiștii din aviație atrag atenția că respectarea normelor pe hârtie nu garantează automat că un echipaj este complet odihnit. Monica Badra, director executiv al companiei de software aviațional Aero NextGen, subliniază că regulile reprezintă un prag minim de siguranță, nu o garanție a confortului fiziologic.
Schimbările rapide de fus orar și plecările succesive la ore imposibile generează o stare de oboseală acumulată, chiar dacă zborurile se încadrează în limitele legale.
La rândul său, Joji Waites, director în cadrul Asociației Piloților din Marea Britanie (BALPA), avertizează asupra unei tendințe periculoase din industrie. Din cauza cererii uriașe de zboruri și a programelor tot mai strânse, companiile aeriene au ajuns să trateze limitele maxime de muncă garantate de lege drept opțiuni standard de planificare, în loc să le considere plafoane extreme.
În acest context, autoritățile aeronautice internaționale revizuiesc periodic normele de protecție, pentru a se asigura că managementul oboselii ține pasul cu ritmul intens al aviației moderne.