Libertatea: De ce ai ales să revii în gimnastica de performanţă?
Cătălina Ponor: Din- tr-un singur motiv. Nu pot sta fără gimnastică. Acest sport este ca un drog pentru mine.
Cât timp ai visat la aceste medalii de aur?
Când am revenit, m-am gândit doar la medalia olimpică. Nu mă gândeam atunci că voi ajunge să concurez la Mondiale şi să cuceresc, din nou, aurul la Europene. Pot spune că sunt foarte bucuroasă. Am muncit mult pentru aceste medalii, iar roadele muncii, zic eu, s-au văzut.
Cum a fost această revenire în gimnastică?
Cu foarte multă muncă. Aşa am reuşit să ajung din nou în echipă şi mă bucur din suflet că am putut da şi eu o mână de ajutor la câştigarea acestei medalii de aur pentru formaţia noastră.
Cuprins:
Cum este să fii liderul echipei României?
Vă daţi seama că este un lucru frumos. Dar trebuie să vă spun că indiferent cât de bune sunt rezultatele pe care le obţin, eu niciodată nu sunt mulţumită de mine însămi. Tot timpul aştept mai mult din partea mea, pentru că simt că pot acest lucru.
Cât de mult contează sfaturile pe care tu, de la înălţimea experienţei tale, le dai colegelor de lot mai tinere?
(n.r. zâmbeşte) Eu cred că ar trebui să le întrebaţi pe ele. Dacă eu reprezint un exemplu pentru colegele mai tinere, mă bucur, pentru că tot timpul mi-am dorit să fiu un adevărat model în tot ceea ce fac. Pentru mine, fetele mai mici sunt ca şi surorile mele.
Pentru cucerirea medaliei de argint la sol, în proba de sâmbătă, Cătălina Ponor a avut inspiraţie în alegerea piesei. “Laleaua neagră” a preluat soundtrack-ul emisiunii “Românii au talent”, difuzată de PRO TV. Piesa, foarte apreciată de o Românie întreagă, se numeşte “Requiem for a dream” (Recviem pentru un vis) şi e interpretată de orchestra Lux Aeterna.
Cătălina Ponor, care anul trecut a fost supusă unei intervenţii la inimă (n.r. - o operaţie de curăţare a aortei), a redevenit, la doi ani după ce renunţase la sportul de performanţă, liderul lotului olimpic de gimnastică. Ea speră să aibă acelaşi succes şi la JO de la Londra.
La primul ei concurs de senioare, CE de la Bruxelles, Larisa Iordache (15 ani şi jumătate) şi-a demonstrat adevărata clasă, cucerind două medalii de aur: cu echipa şi la sol, dar şi un argint, la bârnă.
Libertatea: Larisa, câte medalii de aur îţi propuseseşi?
Larisa Iordache: Mă gândeam la trei, dar a fost bine şi aşa.
La sol şi la bârnă bătălia pentru aur s-a dat între românce...
Mi-aş dori ca la Olimpiadă să avem cât mai multe bătălii pentru aur între românce. Ar fi excelent.
Am auzit că îţi place mult ciocolata...
Da, cel mai mult îmi plac vişinele în ciocolată, dar mănânc cu măsură. Trebuie să fim atente să nu ne îngrăşăm. Orice kilogram în plus poate să ne dea înapoi.
Colegele din lot te-au poreclit “Pici”.
E chiar amuzant. Sunt cea mai mică de înălţime, iar “Pici” sună frumos. Mama a fost prima care mi-a spus aşa.