CAZUL SURDEANU / La tenis, bătaia e ruptă din Rai. Ce spune Irina Begu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cazul Surdeanu, fata bătută de tatăl ei în timpul unui turneu, a ajuns să fie cunoscut întregii țări, iar cei mai mulți care au aflat despre ceea ce i s-a întâmplat Andradei susțin că nu sunt de acord cu gestul tatălui. Totuși, cei care sunt implicați deja în acest fenomen spun că este comun ca părinții să se implice foarte mult în activitatea copiilor.
Prezentă la Turneul Campionilor Tenis 10, Irina Begu (24 de ani) a vorbit în exclusivitate pentru Sportnews.ro despre cazul Surdeanu și cum vede ea situația. ”Nu sunt de acord cu ceea ce s-a întâmplat, un copil nu trebuie bătut în niciun caz. Trebuie încurajat și îndrumat către acest sport și pentru înalta performanță. Personal, nu sunt de acord cu rolul acesta dublu de părinte/antrenor. În astfel de situații va exista un moment când se va depăși limita dintre cele două și nu mai poți să separi rolul de tată de cel de antrenor. E bine ca atunci când termini antrenamentele să te duci acasă fără să existe vreo ceartă între tine și părintele tău. Consider că trebuie să existe o limită și o barieră în ceea ce faci”, susține Irina Begu.Eduard Cucu, tatăl unui băiat de 9 ani care joacă tenis, susține că este de condamnat gestul lui Lucian Surdeanu și că: ”Implicarea părinților trebuie să se limiteze la a oferi sprijin material și moral copiilor. Dar implicarea dincolo de aceste două elemente poate să devină dăunătoare în evoluția copiilor. Eu cred că, mai ales în tenis unde componenta psihică este extrem de importantă, copiii trebuie încurajați, ajutați atunci când trec prin momente dificile, pentru că a pierde nu este un moment ușor și ei nu îl înțeleg așa cum o facem noi”.
Referitor strict la cazul jucătoarei din Constanța, tatăl lui Damian Cucu spune că atâta timp cât nu se cunoaște exact ce s-a întâmplat este greu de dat un verdict, dar cu siguranță nu este un caz singular. ”Nu pot să judec eu ce s-a întâmplat, însă cunosc alte situații în care părinții intervin uneori brutal asupra copiilor. E un caz care a captat atenția publicului și naște discuții referitoare la bariera părintelui, acolo unde are autoritate și cum trebuie să o aplice copilului. Asta nu se rezumă doar la tenis, ci în general cu educația parentală. Oricum, copiii foarte buni, cu potențial, știu atunci când ceva nu merge bine, știu ce ar trebui să corecteze. Și e destul de greu să schimbi ceva atunci când ești în joc. De aceea recomandările, atunci când vei să le faci, trebuie făcute la ceva timp după ce meciul s-a terminat. Fiecare copil are temperamentul lui, modul lui de a înțelege ce se întâmplă, iar intervenția părintelui, chiar dacă e foarte bine intenționată, de multe ori strică. Am făcut și eu astfel de greșeli, până mi-a zis băiatul, <<Tati, știu ce nu fac bine și știu ce trebuie să corectez>>”, consideră Eduard Cucu.
Și alți părinți de copii care practică tenisul au aceeași părere. Mihai Alexandrescu, tatăl a două fete, una de 9 și una de 5 ani, spune că vede astfel de cazuri zilnic când își duce copiii la antrenament. ”Îți mai cerți copilul, îi spui ce nu e bine, dar nu trebuie să ajungi să dai în el. E un caz urât, dar au mai fost cazuri și sunt și altele, foarte multe, doar că acesta a fost mediatizat, pentru că a fost văzut de arbitri. Sunt cazuri și la noi la cursuri, sute de exemple din ce am văzut eu. Totul pornește de la părinții care se implică foarte tare emoțional și își doresc foarte mult să câștige repede și mult, în loc să îl lase pe copil să joace cum știe el mai bine. Rolul părinților este să-și educe copilul, să-l ajute, să-l aducă la antrenamente și atât. Sunt foarte mulți părinți care își doresc victoria mai mult decât copiii. Cazul Surdeanu îl văd zilnic pe terenul de tenis, poate nu în forma violenței, asta nu am văzut-o, dar sub forma presiunii părinte copil, da!”, spune acesta.Ca tată de fată, deși a lui este mai mică decât Andrada Surdeanu, se confruntă foarte des cu momente în care fiica sa mai greșește, dar a învățat să treacă peste ele. ”Abia după doi ani și ceva a început Ioana să gestioneze situația pe teren și chiar și acum mai are momente în care își pierde concentrarea, îi zboară gândul în altă parte, se uită altundeva și nu este atentă. Îi mai atrag atenția, dar nu cu bătaia, nu cu țipete. Îi spun la pauză sau în momentul în care are un timp liber, să fie atentă, să se concentreze. Dar să-l ameninți pe copil nu obţii nimic, dimpotrivă, îl timorezi mai tare și la un moment dat o să plece”, conchide părintele.
