TERIFIANT. Un fotbalist român bolnav de SIDA stă într-o "colibă" și trăiește din vânzarea de sticle goale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Patru oameni trăiesc, din martie, sub cerul liber și mănâncă doar atunci când adună destule sticle de plastic, ca să facă ceva bani. Gheorgiță Istrate (30 de ani), soția lui, Florica Stănescu (26 de ani) și Remus Șerban (42 de ani) suferă de o boală incurabilă, care i-a împins să sălășluiască în Parcul Titan din Capitală. Când viața vă dă câte o palmă, citiți povestea asta crudă, gânditi-vă și la ei, și recalculați-vă reperele!Cei trei și-au făcut o colibă, la câteva sute de metri de ieșirea de la gura de metrou Titan. Au stat prima dată în altă parte a parcului, dar de acolo i-au gonit "comunitarii”, cum ne-au mărturisit. ”Ne-au spus că e pe spațiul public și trebuie să ne mutăm. Ei ne-au sfătut să ne așezăm în locul aceasta”, ne-a spus Gheorghiță. Soarta nu le-a luat tot, ci mai mult decât atât. Și el, și soția lui sunt bolnavi de SIDA. Povestea pare extrasă dintr-un film cu scenariu bolnav. Dar e realitatea nefardată.”Suntem din comuna Fundeni, județul Călărași, la numai 25 de kilometri de București. Știți, noi am fost ”goniți” de acasă de familie, pentru că avem boala asta nenorocită, pe care, de ce să nu v-o spun, am contactat-o prin contact sexual neprotejat. Am luat de la soție, acum vreo trei ani, că nu am știut că bolnavă, acum ce să fac, asta este!”, se confesează Gheorghiță, care n-are școală, n-are carte și fost, la viața lui, paznic. ”Mama a fost femeie de serviciu”, completează.O bucurie în viața oricui, de aiurea, ar putea fi o tragedie. Florica, nevasta, este gravidă în două luni, iar când i-am găsit noi, în parc, femeia tocmai ce se întorsese de la spital, unde a aflat că bebelușul pe care îl poartă în pântec este deja afectat de boala de care suferă femeia și de condițiile în care trăiește. ”Doctorul mi-a spus că trebuie să fac avort, pentru că bebelușul o să nască bolnav și cu grave probleme la cap”, plânge Florica.Gheorghită Istrate mai are șase frați, care l-au alungat de acasă și nu vor să mai audă de el, de frică să nu se îmbolnăvească și ei. ”Am casă la Fundeni, dar nu mai duc la ei, că mă bat, dacă mă duc acolo”.
Gherghiță Istrate și-a adus aminte că în tinerețe a jucat fotbal la echipa din localitatea Fundeni. Ne-a povestit că a jucat mijlocaș la Gloria Fundeni, echipă care a fost o perioadă și în Liga 4: ”Am jucat fotbal și era bine atunci, când băteam ne dădea primarul mâncare și băutură. Bani foarte rar, dar era bine că, dacă erai în echipă, te știa tot satul”.
Remus Șerban este din Buzău și are și el aceeași boală incurabilă: ”Sunt respins de toți cei din jur. Cea mai mare bucurie a mea: că soții Gheorghiță și Florica m-au primit să dorm cu ei”. Remus are trei copii, o fată de 16 ani și doi băieti, de 6 și 9 ani, care sunt în Bârlad, cu mama lor. ”Nu mai știu cum m-am îmbolnăvit de SIDA. Nevastă-mea nu a vrut să vină cu mine în București. Am venit până aici, sperând într-o viață mai bună, dar a ieșit un rahat. Deși am și eu trei surori, chiar aici în Capitală, nu pot merge la ele. Nu mă primesc pentru că am SIDA și le este frică să nu se îmbolnăvească”.Cei trei primesc medicamente gratuit din partea Statului. ”Suntem în evidență la boli infecțioase, ridicăm lunar pastilele”, spune cei trei la unison.În timpul zilei, la coliba celor lor se strâng mai mulți oameni ai străzii. Fiecare aduce ce găsește și mănâncă toți din același blid. Nu vor să plece din parc la un adăpost, ”pentru că în adăposturi este mult mai murdar decât la ei”. ”Aici, eu schimb fața de pernă și mă descalț când vreau să dorm, acolo am fost și sunt purici și mizerie mare, mai bine aici, la noi în colibă”, ne-a spus și ”Nea Marian”. ”Eu n-am nimic, doar că sunt șeful p-aici”, explică și pleacă.Cei patru supraviețuiesc din ce câștigă pe sticlele pe care le găsesc și le cară în spate până la centrele de reciclare.E seară și s-a făcut frig! Oamenii fac focul și au pus să fiarbă apa pe care o iau din lacul IOR. Se spală doar noaptea, fac acest lucru pentru că în timpul zilei trec oameni pe stradă şi prin parc. Perdeaua de beznă le ascunde și goliciunea, și suferința!
