Cristian Costache face un recurs la memorie, știind că e vital să nu repeți greșelile trecutului, dar să înveți din ele:^ Știri care trăiesc mai mult de o zi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De-a lungul anilor de presă sportivă – trăiți (savurați) înainte de a ajunge și mai aproape de fenomenul fotbalistic, în conducerea unui club – am tot auzit repetându-se o vorbă: ziarul și știrea trăiesc o zi! La rând vin altele, lumea uită ce a fost ieri, se ia cu un alt subiect.Ca o probă de înot contra curentului amintit, vă invit să meditați asupra unor crâmpeie de viață fotbalistică pe care chiar n-avem voie să le ignorăm. Nici azi și nici multă vreme de aici încolo. Iar, pe post de prefață (sau epilog, nu contează), mă risc să mai adaug, cu o ușoară tentă de narcisism, că multe dintre opiniile pe care le-am emis în acest... colț de site sunt confirmate de cele ce urmează.◊◊◊Portarul portughez Mario Felgueiras a plecat cu oarece scandal de la CFR Cluj, declarând textual: ”Am obosit din cauza mentalității șefilor de club din țara voastră. De aceea nici n-am luat în calcul Steaua. Să risc să mă cert cu alți oameni pentru niște promisiuni ce nu vor fi onorate la un moment dat?!”. Povestioara e completată de anunțul conform căruia gruparea clujeană, amenințată de o depunctare-record pentru datoriile acumulate, forțează intrarea în insolvență! Mai mult, Vasile Maftei, unul dintre „creditori”, dezvăluie că a fost rugat să-i mai pasuiască pe alde Paszkany și Mureșan cu încă două săptămâni. Adică taman de ajuns să se aprobe intrarea în insolvență, iar Maftei, Miriuță, Petre Grigoraș și alții să se aleagă cu praful de pe tobă! Un adevărat exemplu de corectitudine și profesionalism venit din partea unui patronat și a unei conduceri multi-premiate, mereu catalogate drept model de „manageriat serios, competent”!Recitiți, vă rog, tot ceea ce am scris despre „proiectele mărețe” vânturate în spațiul public de toți acești farsori care au prostit lumea și, mult mai grav, s-au jucat cu destinele unor oameni! N-a fost decât o gogoașă umflată de interese de moment, politice și financiare, și de conjuncturi favorabile, copiind la indigo modelul Urziceni.◊◊◊Patronul Oțelului Galați, Dan Admescu, este condamnat pentru mituirea unui judecător care trebuia să aprobe, fără argumente legale, intrarea în insolvență a unor societăți comerciale printre care figura și campioana din 2011.Dincolo de asemănările cu CFR-ul din Cluj și înțelegând unde au dispărut banii proveniți din transferuri (cazul clujenilor, în special) și din participările în grupele Ligii Campionilor, trebuie să vă reamintiți cum câteva figuri triste ale fotbalului nostru plângeau pe umărul bravilor investitori care au făcut atâta bine soccerului dâmbovițean și au primit drept răsplată ani de pușcărie. Ca în bancurile cu Radio Erevan, realitatea spune că mulți dintre ei și-au bătut joc de fotbal, s-au folosit de acesta și l-au adus la marginea prăpastiei, implicându-l ei în chestiunile penale, și nu invers! ◊◊◊Doi dintre antrenorii campioanelor amintite mai sus, Unirea Urziceni și Oțelul, Dan Petrescu și, respectiv, Dorinel Munteanu, au întreținut, o vreme, speranța că „generația de aur” va reuși, în fine, să se impună cumva în fotbalul românesc actual. Un alt subiect pe care l-am abordat nu demult.Astăzi, exmatriculat de la o echipă din Qatar, Dan Petrescu n-a fost considerat îndeajuns de pregătit și de experimentat pentru o echipă engleză de liga a II-a, care l-a preferat pe anonimul Dougie Freedman. Munteanu, pus pe liber de o altă forță, Qabala, s-a tras spre casă, la Metalul Reșița, manageriind, nu antrenând, o echipă cu mari probleme, și ea, de supraviețuire. Cu alte foste mari promisiuni, Bölöni, Olăroiu sau Reghecampf, trecute în penumbră, breasla antrenorilor noștri continuă să însemne ceva tot datorită lui Mircea Lucescu, component al primei, de fapt, mari „generații de aur”, Mexico ’70!◊◊◊Vă mai rețin doar cu parcurgerea rapidă a unor pasaje din interviul acrodat „Gazetei Sporturilor” de fostul mare atacant ploieștean Mircea Dridea. Pentru că a terminat liceul cu media generală 10, a fost admis la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie, pe care l-a terminat la 22 de ani, când cucerise deja două titluri de campion cu Petrolul, recompensate cu câțiva metri de stofă! Pe la 14-15 ani, Dridea a ajuns șahist de categoria I: „M-a ajutat să-mi dezvolt spiritul de anticipație.” Poate tocmai de aceea, spune și că ultimii doi ani i-a jucat doar din experiență. Încă două scurte dezvăluiri: Dridea este un iubitor de jazz, cu zeci de DVD-uri de profil în colecție, iar pasiunea pentru filatelie l-a ajutat să acumuleze noțiuni de pictură. Temă pentru acasă: suprapuneți numele (nu și veniturile) unui fotbalist actual peste profilul descris mai sus.
