Daniel Zafiris rememorează finala de Cupă, Petrolul-Rapid, din 1995: "Am fost eroi"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 1995, Daniel Zafiris (41 de ani), atacantul Petrolulului, câştiga Cupa în faţa Rapidului, într-o finală incendiară. ”Zafi”, care a făcut atunci meciul carierei, va fi azi suporterul ”găzarilor”, în partida din Giuleşti, din ”16-imile” aceleiaşi competiţii.
Libertatea: Ce-ţi mai aminteşti din finala contra Rapidului din '95?
Daniel Zafiris : Pentru mine a fost una dintre cele mai valoroase realizări. Am reuşit să jucăm finala şi s-o câştigăm.
Care au fost secretele victoriei?
Nu s-au investit mulţi bani în echipă la acea vreme, dar am ştiut să luptăm, să muncim şi să ne dăruim. Am fost o echipă mare.
Aţi fost egalaţi din ofsaid...
Trei rapidişti erau atunci în ofsaid, Chiriţă, Lupu şi Vlădoiu. Ne-am simţit umiliţi. Unii dintre băieţi au vrut să iasă de pe teren, dar Ion Marin ne-a mobilizat, ne-a spus că-i batem în prelungiri. Cu ajutorul lui Dummezeu am mers până la capăt şi am câştigat. Arbitrul Crăciunescu era naşul lui Cârţu. Toţi erau împotriva noastră. Pentru o zi, am fost eroii fanilor ploieşteni.
Ce va fi mâine, la meciul de Cupă din Giuleşti?
Îi ţin pumnii lui Vivi Răchită. Trebuie să rememoreze acele clipe, poate aşa va reuşi să-i învingă din nou pe rapidişti. Petroliştii au şi un început foarte bun în Liga 2, sper să promoveze.
A renunţat la fotbal la 28 de ani şi e misionar
Daniel Zafiris a fost component al naţionalei de fotbal la CM Universitar din Anglia, din 1991 şi a cucerit Cupa cu Petrolul, în 1995. Pe perioada studiilor, a jucat la Poli Iaşi ('89-'93), apoi alţi patru ani la Petrolul, urmaţi de o revenire în Moldova, unde s-a şi stabilit. ”Zafi” a devenit misionar şi este unul din cei patru prezbiteri ai bisericii Filocalia. Avea doar 28 de ani când s-a decis să înceapă o nouă viaţă, cea a credinţei, prin intermediul Bisericii Evanghelice.
”Viaţa fără Dumnezeu este ca fotbalul fără minge”
Acum 13 ani, Daniel Zafiris, atacantul echipei Petrolul Ploiesti, spunea brusc adio fotbalului. Avea doar 28 de ani şi se hotărâse să înceapă o nouă viaţă, cea a credinţei, prin intermediul Bisericii Evanghelice. Nimeni nu l-a putut determina să se răzgândească pe Zafiris. ”Câteodată, Dumnezeu îi alege pe unii oameni pentru anumite lucrări speciale, care necesită un preţ ce trebuie plătit. Şi cred că asta a fost şi în cazul meu. Aşa am simţit eu, o chemare din partea lui Dumnezeu”, a explicat ”Zafi”, care, la despărţirea de fotbal, o oferit replica: ”Viaţa fără Dumnezeu este ca un meci de fotbal fără minge”.
Noul Testament şi Biblia pentru sportivi
În 2005, împreună cu mai mulţi colaboratori, fostul fotbalist a reuşit să tipărească, în premieră mondială, ”Noul Testament pentru sportivi”. El lucrează la un alt proiect de anvergură, ”Biblia pentru sportivi”, care este traducerea exactă a scripturilor şi la care sunt adăugate poveştile unor sportivi de renume, care au ales să facă ”totul în numele credinţei”.
Coleg cu Kaka, Lucio, Mary Jo Fernandez sau Michael Chang
La Biserica Evanghelică au aderat, printre alţii, câţiva dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii: Kaka (la un pas de paralizie după un stupid accident suferit la 17 ani, brazilianul şi-a revenit miraculos şi a pus această minune pe seama Divinităţii. Pe sub echipamentul de joc poartă un tricou pe care, de obicei, este inscripţionat mesajul ”I belong to Jesus” – ”Îi aparţin lui Iisus”). Lucio, Ze Roberto, Taffarel, Jorginho, fostul mare baschetbalist David Robinson, fosta jucătoare de tenis Mary Joe Fernandez şi Michael Chang, atletul Jonathan Edwards, campion mondial si olimpic la triplu salt.
Alături de Pele şi Maradona
În 2002, Zafiris a apărut pe o casetă video editată în Anglia. Caseta se intitulează ”The Ultimate Goal” (Golul Decisiv) şi cuprinde momente deosebite din partide ce i-au avut drept protagonişti pe Pelé, Maradona, Ze Maria, Valeron sau Lucio. Proiectul a fost pus în practică de organizaţia mondială ”Athletes in Action”, al cărei coordonator pentru România este Daniel Zafiris.
Zafiris despre...
Cupa României din 1995
”A fost ceva extraordinar în 1995. Nu ştiu dacă se pot exprima în cuvinte acele momente de pe teren şi din afara lui, dar a fost o bucurie enormă pentru că am câştigat unul dintre cele mai preţioase trofee. Chiar dacă mulţi nu ne dădeau nici o şansa, noi am câstigat Cupa. Cu ajutorul Lui, am câştigat Cupa, în una dintre cele mai dramatice finale care s-au desfăşurat în România. Majoritatea ziarelor au scris: “Dumnezeu a fost cu echipa Petrolul!“ Victoria a rămas cu atât mai importantă, cu cât a fost obţinută împotriva tuturor celor care nici nu doreau, nici nu credeau că Petrolul va putea caştiga acel meci”.
Faptul că a jucat portar
”Înainte de a fi atacant, am fost portar, la juniori la Petrolul. De multe ori luam goluri, dar mă bucuram cand reuşeam să şi marchez, atunci când am devenit atacant”
Idolul van Basten
”Unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care eu i-am apreciat şi mi-aş fi dorit să ajung la fel a fost Marco van Basten, atacantul echipei naţionale a Olandei. Pentru mine, van Basten a fost într-adevăr un idol, şi mi-aş fi dorit să ajung ca el”.
Diego Maradona
”De obicei succesul îl imbată pe om, îl duce spre lucruri de care mai târziu îi pare rau. Un exemplu foarte cunoscut este Maradona, care atunci când a ajuns “sus”, a început să se drogheze până a ajuns aproape o epavă de om, din cauza că nu a ştiut să se raporteze corect la Dumnezeu şi la el insusi”.
Filmul preferat
”M-a impresionat foarte mult filmul “Ben Hur”. În acel film, om din spate, în timp ce toata lumea îl aclama pe marele conducator de osti şi îl ridica în slăvi, îi şoptea cezarului: “Nu uita că eşti doar un om, eşti muritor”.
Latura psiho-spirituală a sportivului
"Nu contează cărui cult aparţii", e de părere Zafiris. "Eu încerc să ajut sportivii şi antrenorii în direcţia psihologic-spirituală. Un sportiv complet este acela care este pregătit inclusiv psihologic şi spiritual".
Predica în camere la Mondialul Universitar
Daniel Zafiris a decis să urmeze calea religiei în 1991, după ce a participat cu naţionala României la Campionatul Mondial Universitar din Anglia: ”Dumnezeu m-a ajutat să fiu selecţionat în acea echipă. Am fost singurul jucator care am jucat toate meciurile de la început până la sfarşit, fiind de fapt şi singurul jucător din Divizia B care a fost în lotul echipei. Acolo, în Anglia, am avut bucuria, dincolo de a juca la un campionat mondial, de a vorbi cu ceilalţi băieţi din echipa despre Domnul Isus Cristos. Singurul care le poate împlini viaţa. Au fost seri când stăteam împreună, ei mă întrebau, eu le explicam, le citeam din Biblie şi au fost momente binecuvantate, care cred ca le-au rămas în inimă”
