Dezvăluirile înotătorului David Popovici într-o Scrisoare, înainte Să Cucerească Titlul Mondial: „M-am Trezit Vorbind în Apă. Sau Poate Cu Apa...”

„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv. Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor care mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, este ceva ce este doar al meu”, a spus David Popovici, pentru SwimSwam.

Campionul își descrie familia ca fiind „stânca” sa, mediul care l-a creat și i-a modelat felul de a gândi și de a vedea lumea. Tot familia l-a influențat și pe plan sportiv.

„Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață”, a spus David.

Campionul continuă, dezvăluind că încă din copilărie a fost foarte activ, „mereu treaz, mereu în mișcare”.

„Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun”, a mai spus acesta.

Recomandări

Trăim ultima șansă pentru reformarea învățământului în România: plătiți profesorii, ca apoi să le putem cere performanță

De ce s-a apucat de înot

David Popovici a mai mărturisit că, spre deosebire de alți copii care dormeau după-amiaza, el simțea o alarmă biologică, „de parcă zilele erau prea frumoase ca să le irosesc așa”.

„Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu și de viața pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza (…) De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine – un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei. Acesta este motivul pentru care am început să înot”, a spus el.

Părinții mei au decis să mă ducă la piscină, aceeași în care mă antrenez astăzi, pentru a arde o parte din acea energie – sau cel puțin pentru a o canaliza – și, de asemenea, să-mi tratez scolioza.
David Popovici:

Primul contact cu apa a fost „dragoste la prima vedere” și chiar și acum își amintește fiecare moment din prima lecție de înot.

„Îmi amintesc că m-am simțit imediat în locul potrivit – ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei care sunt ca mine, este greu de găsit la acea vârstă”, a mai spus David Popovici.

Recomandări

Cum a ajuns un politician PSD într-o închisoare din California – Investigație Los Angeles Times împreună cu un reporter Libertatea

Din ziua aceea, apa nu a fost doar locul în care mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visurile, îmi pot alimenta pasiunea.
David Popovici:

Când nu înota, se uita la „legendele înotului”. Spune că în fiecare dimineață când avea liber de la școală, se uita cursele Beijing 2008, la televizor.

„Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost «doar» multe ore de antrenament”.

Când diminețile nu mai sunt „atât de libere”

La 13 ani, David a început să înoate de două ori pe zi.

„Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme – nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5.00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5.00 însemna să stau la masă la 3.00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visurile mele”, a mai spus acesta.

Recomandări

20 de ani de discursuri împotriva „asistaților” social. Un student român la Cambridge a cercetat cine sunt politicienii și partidele care au atacat oamenii vulnerabili ca să mobilizeze electoratul

Campionul pune într-o mare măsură performanțele sale pe seama instinctului său, despre care spune că îl face să înoate într-un anume fel. Pe de altă parte însă, a muncit mult – și încă o face, alături de antrenorul său.

„Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe. Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa”.

Când visurile devin realitate

David Popovici a trecut în revistă și cele mai importante reușite din viața lui, ca înotător.

„Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu doi ani, că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că i-aș fi spus că e nebun sau că a fost doar un vis.

Dezvăluirile înotătorului David Popovici într-o scrisoare, înainte să cucerească titlul mondial: „M-am trezit vorbind în apă. Sau poate cu apa...” — David Popovici, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în iulie 2021 | Foto: EPA

„Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: «E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă»”, a rememorat David.

„M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi”.

Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac. În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă – sau poate vorbeam cu apa. Am spus la fiecare două lovituri: „La naiba, îmi place la nebunie”.
David Popovici:

Foto principală: Profimedia