Edi Iordănescu: \"Spania, sfârşit de drum! Dar să nu-i plângem prea mult de milă\"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mondialul din Brazilia a reprezentat apusul unei generaţii de excepţie care a făcut din naţionala Spania o superputere mondială! Care a câştigat tot ce se putea câştiga din 2008 până în 2012, două titluri europene şi unul mondial! Şi care a fost model pentru mulţi specialişti, iar pentru asta nu merită critici, ci respect.Consider însă că după modul cum s-a exprimat la acest Mondial, Spania a primit exact cât a meritat! Eliminarea din grupe după numai două meciuri nu poate şterge însă cu buretele superperformanţele acestor uriaşi fotbalişti care au dominat categoric sportul regele mai bine de 10 ani. Nu cred că mai este cazul să caracterizăm jocul Spaniei, deja arhicunoscut, însă este cazul să spunem că exact ceea ce a făcut-o pe Spania mare, acum nu a mai mers în Brazilia. Circulaţia balonului şi agresivitatea fără minge, presiunea permanentă pe careibericii o puneau pe construcţia adversarei sau pe momentele de tranziţie negativă.
Cuprins:
Ce urmează după tiki-taka? O altă filozofie în viitor?
Dacă facem o analiză completă al jocului campioanei mondiale încă în exerciţiu la turneul brazilian, cu siguranţă am identifica foarte multe probleme în organizarea jocului şi nu numai. După părerea mea, există şi un lucru cert: Spania are resurse. Deci nu e cazul să îi plângem de milă prea mult. Este foarte posibil ca începând chiar cu următorul European să vedem o echipă mult schimbată, competitivă. Cu foame iar de performanţă, hotărâtă să-şi apere titlurile cucerite în 2008 şi 2012. Întrebarea pe care ne-o punem cu toţi este alta: Va fi o schimbare de stil? Ce-or mai inventa ibericii după apusul tiki-ataka?
Obosiţi, uzaţi şi lipsiţi de motivaţie
Sunt mulţi cei care pun eşecul Spaniei pe seama oboselii. Sunt de acord cu aceştia, însă până la un anumit punct. Nu trebuie să uitam realizarile Spaniei la nivel de club în acest sezon. Am avut finala UCL cu două echipe spaniole, Real Madrid - Atletico. Semifinale de EL tot cu două echipe spaniole, Sevilla - Valencia, cu Sevilla câştigătoare a trofeului. Deci nu putem vorbi despre un declin al fotbalului spaniol, cel puţin nu la nivel de club. Poate doar de jucători obosiţi şi uzaţi mental după un sezon lung şi solicitant. Teorie plauzibilă, fiindcă jucători n-au uitat să joace fotbal în câteva săptămâni.Ar mai fi un amănunt deloc neglijabil: Motivaţia! E posibil ca această generaţie de excepţie să fi câştigat atât de mult, încât să nu-şi mai poată gasi resorturi pentru are să lupte!!
A ieşit şi Anglia. Urmează Italia?
Dacă Spania a strâns suficiente medalii care să îi ţină de cald până la următorul turneu final şi are circumstanţe atenuante, sunt alte două forţe care nu au aceleaşi scuze. Una este Anglia. Râmân la părerea că individual naţionala Albionului are multă calitate, însă nu se exprimă ca o echipă competitivă.A doua este Italia, care după un început foarte bun a fost trezită la realitate de Costa Rica şi va avea în meciul cu Uruguay un meci cât o finală. Personal am anticipat surprize neplăcute la acest mondial, în special de la echipele cu pretenţii, însă, sincer, nu îmi doream atât de multe, şi din partea marilor puteri europene.
