- Rainer Bonhof este singurul jucător din istoria fotbalului cu trei medalii cucerite la Campionatul European (aur - 1972 şi 1980, argint - 1976), dar a jucat doar în finala din 1976.
- Următorii jucători au evoluat în două finale de CE: Valentin Ivanov, Viktor Ponedelnik, Lev Yashin (URSS, aur-1960, argint -1964), Franz Beckenbauer, Uli Hoeneß, Sepp Maier, Hans-Georg Schwarzenbeck, Berti Vogts, Herbert Wimmer (RFG, aur - 1972, argint - 1976), Thomas Häßler, Thomas Helmer, Jürgen Klinsmann, Matthias Sammer (Germania, argint - 1992, aur - 1996).
- Golgheterul all-time al campionatelor europene este Michel Platini (Franaţa, 9 goluri), urmat de Alan Shearer (Anglia, 7 goluri) şi de Zlatan Ibrahimovici (Suedia, 6 goluri). Singurii jucători, care mai pot depăşi recordul la această ediţie, sunt Wayne Rooney (Anglia) şi Cristiano Ronaldo (Portugalia), fiecare cu câte 5 reuşite.
- Au existat 10 câştigătoare a competiţiei continentale: URSS (1960), Spania (1964, 2008), Italia (1968), Germania (RFG - 1972 şi 1980 / 1996), Cehoslovacia (1976), Franţa (1984, 2000), Olanda (1988), Danemarca (1992) şi Grecia (2004).
- Au existat doar două exemple de echipe, care nu au jucat la turnee, deşi s-au calificat: în 1960, Spania nu a mers în URSS, pentru că sovieticii sprijiniseră revoltele din Peninsula Iberică, contra administraţiei de dreapta, care era la putere, iar, în 1992, Danemarca a devenit campioană europeană, după ce a înlocuit Iugoslavia, care a fost exclusă din cauza războiului etnic, care tocmai izbucnise în Balcani.
- Singurii jucători care au reuşit să înscrie un hat-trick (3 goluri într-un meci) la un turneu final de Campionat European sunt: Dieter Müller (1976), Klaus Allofs (1980), Michel Platini (2-1984), Marco van Basten (1988), Sérgio Conceição (2000), Patrick Kluivert (2000) şi David Villa (2008).
- Opt fotbalişti au jucat la patru turnee finale: Lothar Matthäus (Germania - 1980, 1984, 1988, 2000), Peter Schmeichel (Danemarca - 1988, 1992, 1996, 2000), Aron Winter (Olanda - 1988, 1992, 1996, 2000), Alessandro Del Piero (Italia - 1996, 2000, 2004, 2008), Edwin van der Sar (Olanada - 1996, 2000, 2004, 2008), Lilian Thuram (Franţa - 1996, 2000, 2004, 2008), Olof Mellberg (Suedia - 2000, 2004, 2008, 2012) şi Iker Casillas (Spania - 2000, 2004, 2008, 2012)
- Jucătorii cu cele mai multe meciuri (16) la un turneu final sunt: Lilian Thuram (Franţa) şi Edwin van der Sar (Olanda). Alţi patru jucători au evoluat în 14 partide: Luís Figo (Portugalia), Nuno Gomes (Portugalia), Karel Poborský (Cehia) şi Zinédine Zidane (Franţa).
- Cel mai mare număr de spectatori la un meci al Campionatului European s-a înregistrat în 1968, la finala Italia - Iugoslavia, care a fost urmărită de 85.000 de spectatori. Aceasta a fost urmată de partidele Spania URSS (finala din 1960, 75.115 spectatori) şi Scoţia - Anglia (faza grupelor în 1996, 76.864 spectatori).
- Cel mai mare număr total de spectatori s-a înregistrat la ediţia din 1996 (1.276.137 - 31 de meciuri).
- Cel mai mic număr de spectatori la un meci al CE s-a înregistrat în 1964, când doar 3.869 de microbişti au urmărit finala mică dintre Ungaria şi Danemarca. Celelalte două partide din acest clasament sunt Grecia - Cehoslovacia (faza grupelor, 1980, 4.726 spectatori) şi Olanda - Iugoslavia (finala mică, 1976, 6.766 spectatori).
Cel mai mare număr de goluri s-au înregistrat la ediţiile din 2000 (31 de meciuri - 85 de goluri), 2004 (31 de meciuri - 77 de goluri) şi 2008 (31 de meciuri - 77 de goluri). La polul opus de află turneele finale din 1968 (5 meciuri - 7 goluri), 1972 (4 meciuri - 10 goluri) şi 1964 (4 meciuri - 13 goluri).
- Cea mai mare audienţă într-un meci de calificare s-a înregistrat în 1968, pe Hampden Park (Glasgow), când au venit 130.711 de spectatori pentru a urmări confruntarea Scoţia - Anglia.
- Trei echipe deţin recordul negativ, de cea mai lungă perioadă fără calificare la CE (24 de ani): Franţa (1960-1984), Grecia (1980-2004) şi Irlanda (1988-2012).
- Germania este cea mai de succes echipă din istoria acestei competiţii: a participat la 11 ediţii consecutive (fără întrerupere în perioada 1972- 2012, fiind urmată de Rusia - 10 ediţii, Spania şi Olanda - câte 9 ediţii), timp în care a cucerit 3 titluri (1972, 1980, 1996) şi a ocupat de 3 ori locul secund (1976, 1992, 2008).