Gică Hagi, interviu-eveniment acordat unui site de psihologie sportivă! ^”La 14 ani, tata nu mă lăsa să plec de-acasă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gheorghe Hagi (51 de ani), antrenor, manager și patron la echipa de fotbal Viitorul Constanța, a acordat un interviu despre ”de toate” portalului psihologiasportului.ro. Hagi susține că a avut o căsătorie cu echipa națională, relație care a durat 17 ani, 1983-2000.
Despre prima minge de fotbal:”Aveam trei ani și îmi amintesc că pe vremea aceea nici televizor nu aveam acasă, tot ce știam despre fotbal era o idee prinsă din discuțiile pe care le auzeam la cei din jurul meu. La 3 ani, i-am cerut mamei să îmi cumpere o minge de fotbal cadou de ziua mea ș a fost un moment foarte emoționant”.
Primul contact cu fotbalul:
”Pe la 10 ani jucam mult în curtea școlii și un băiat, care era la Farul, m-a luat cu el la stadion și așa am intrat în fotbal. Până atunci jucasem doar pe stradă, în picioarele goale sau în curtea școlii. Pe vremea aia nu știam mare lucru despre fotbal, pentru că nu aveam acces la informații, ca acum, dar timpul liber mi-l petreceam jucându-mă cu mingea. Copilăria noastră a fost foarte dinamică, eram numai afară din casă, ne jucam, concuram pe găști de cartier, iar fotbalul era un prilej foarte bun de a etala dorința de a fi cel mai bun”.
Despre copilărie:
”Nu poți să te rezumi la un singur moment. Îmi amintesc imaginea prânzului în familie, când ne strângeam în familie și stăteam cu toții impreuna. De multe ori apăreau discuții din cauza faptului că mai întârziam la reuniunea de familie din cauza faptului că uitam cum trece timpul. După ce terminam de jucat, mai rămâneam la teren unde eram copil de mingi pentru cei mari. Aveam o plăcere nebună să joc fotbal când eram copil, mai târziu am descoperit ce înseamnă un antrenament, cum să te pregătești pentru performanță și asta mă făcea fericit. Făceam orice pentru fotbal. Un moment greu a fost cel de la 14 ani când am fost suspendat de la Luceafărul, pentru că nu mă lăsa tata să plec de-acasă și, deși eram suspendat, timp de un an de zile m-am antrenat zi de zi și m-am îndrăgostit și mai tare de fotbal. Asta a fost un moment-cheie în debutul carierei mele”.
Impactul cu Bucurestiul:
”La 15 ani, până la urmă, tata m-a lăsat să vin la București, unde am găsit o structură organizată pentru performanță, așa cum vreau să fac acum cu Academia, unde copiii aveau antrenamente, casă, masă, educație și școala asigurată. M-am adaptat ușor, ușor. Am evitat tentațiile, pentru că știam că am plecat de acasă pentru a face performanță. Prin centru Bucureștiului am ajuns pentru prima dată pe la 18 ani”.
Ce i-a adus fotbalul:
”Fotbalul m-a modelat, m-a educat mai mult decât școala, m-a disciplinat și m-a ajutat să îmi insusesc principii și reguli, mi-a dat forță și energie”.
Perioada Sportul Studențesc:
”A fost o perioadă foarte importantă din viața mea. A schimbat multe. Am ajuns într-o echipă tânăra, de primele locuri în clasament, în care m-am integrat foarte ușor și m-am simțit sprijinit. La Sportul am învățat multe despre fotbal. Plecarea la Steaua a venit la solicitarea mea. Simțeam că pot să fac mai mult, eram mai matur și voiam o nouă provocare. Steaua a reprezentat o etapă care a coincis cu momentul maturizării mele ca sportiv. Aici am depășit granițele talentului și mi-am însușit reguli și principii esențiale în atingerea performanței de înalt nivel”.
Primul coleg de camera la echipa națională:
”Vasile Iordache. Ca și curiozitate, tot lui i-am dat și primul gol în Divizia A. Era un portar excelent, iar în preajma lui eram foarte tăcut, încercam să prind cât mai multe lucruri despre fotbal”.
Antrenorii care l-au influențat:
”Modelul meu e Johan Cruyff. Cruyff înseamnă spirit, curaj, inițiativa, principii, personalitate și fotbal total. Asta este fotbalul pe care vreau să îl văd la echipa mea. În rest, toți antrenorii cu care am lucrat, de la Mandoiu și Buckoszi până la Iordănescu, Lucescu sau Terim, m-au format și modelat, într-un fel”.
Despre Generația de Aur:
”Selecția! Toți cei din acea generație au fost foarte riguros selectați, pe baza unor criterii serioase, instruiți și modelați pe baza unor principii sănătoase”.
Cel mai important proiect al carierei tale:
”Căsătoria cu echipa națională, de departe! Am avut o carieră bogată, am trăit multe momente frumoase, de la Steaua, la Barcelona, Madrid, Brescia sau Galatasaray, dar echipa națională este unică. Aici am trăit clipe de neuitat și sper ca prin tot ceea ce fac pentru fotbalul românesc să aduc performanțe care să depășeasca nivelul la care am fost noi, în perioada 1990-2000”.
Despre mama lui, Kirața:
”Cea mai dragă persoana pentru mine este mama. Pentru mine, părinții, dar mai ales mama, înseamnă totul”.
De eșecurile actualei generații:
”Pentru că dau prea puțin fotbalului, se antrenează puțin, sunt preocupați de alte lucruri care nu au legătura cu fotbalul, mintea lor nu e la fotbal, iar în viață, cât dai, atât primești!”
Marea dorință în f0tbal:
”Să creez o generație care să depășească performanțele Generatiei de Aur!”.
Calitățile care îl definesc:
”Ambție, seriozitate și generozitate”.
