Răzvan a fost un copil tare amărât. După ce, la finalul Olimpiadei de la Londra, a dezvăluit că i-a arătat prima medalie mamei sale la lumina lumânării, din cauză că nu avea curent acasă, familia neavând bani să achite facturile, Libertatea a aflat de la un oficial al lotului de haltere un alt fapt cutremurător din copilăria campionului. Se pare că mama lui - care şi-a crescut singură băieţii, după ce soţul i-a murit, când Răzvan avea numai 3 ani - era atât de săracă, încât nu avea ce pune în farfurie în afară de bureţii culeşi zilnic din pădure. Cum era şi firesc, bietul Răzvan a rămas cu sechele: acum nu mai suportă să vadă ciuperci în farfurie! “Şi noi am rămas surprinşi să vedem că nu mănâncă niciodată ciuperci. Când l-am întrebat de ce nu-i plac, explicaţia lui ne-a lăsat fără replică pe toţi cei prezenţi. Îmi amintesc că lui Nicu Vlad, preşedintele nostru de federaţie, i-au dat lacrimile. Martin nu mai suportă ciupercile din cauză că, în copilărie, ani la rând s-a hrănit doar cu bureţi culeşi din pădure! Este incredibil că în Romania anilor 2000 se mai putea întâmpla aşa ceva. E trist, dar adevărat”, a dezvăluit unul dintre oficialii delegaţiei halterofililor noştri la Londra.
Este protejatul lui Nicu Vlad
Acelaşi oficial are numai cuvinte de laudă la adresa micului Hercule, cum e alintat Răzvan: “Este unul dintre cei mai talentaţi halterofili români. Dar dacă Nicu Vlad nu-l lua sub scutul lui protector, probabil că acest băiat ar fi fost pierdut pentru marea performanţă”.
Antrenorul Ştefan Taşnadi (foto stânga), cel care l-a descoperit pe halterofilul Răzvan Martin într-un cartier periferic al Clujului, în urmă cu 12 ani, ne-a povestit că sportivul a plecat de acasă la o vârstă fragedă. Acest lucru a dus la ruptura de mama sa.
Răzvan a ajuns la haltere împreună cu Cristian, fratele său mai mare, care se antrena în sala clubului Clujana, din baza sportivă a fostului combinat de pielărie. Cariera sa a fost în cumpănă când mama lui a vândut locuinţa din Cluj şi a cumpărat o casă la ţară, în comuna clujeană Frata. “Acolo, s-au trezit cu alţi proprietari ai aceleiaşi locuinţe. Cămătarii intraseră pe fir, iar casa fusese vândută de mai multe ori. Mama lui a fost gonită, şi-a luat copiii şi s-a mutat la Cugir, unde era de lucru la fabrica de armament”, ne-a povestit Taşnadi. Antrenorul, intuind parcă potenţialul lui Răzvan, a plecat în căutarea lui, iar când l-a găsit, l-a sfătuit să-şi continue pregătirea în Bistriţa. Băiatul l-a ascultat, a plecat de acasă şi s-a apucat serios de sport, chiar dacă asta a însemnat să stea la internat, departe de familie.
După mai mulţi ani în care mama lui n-a dat nici un semn de viaţă şi nu l-a vizitat niciodată, Răzvan, rămas parcă al nimănui, a fost adoptat de mătuşa Alexandra Marincaş, sora tatălui său decedat. N-a avut prea mult timp noroc nici de mama sa “de împrumut”. Femeia a intrat întâi în conflict cu antrenorul băiatului, pe care l-a blestemat că l-a luat de acasă, de la Cugir, apoi s-a certat chiar cu Răzvan, când s-a opus căsătoriei acestuia cu o colegă de şcoală. Acum, departe de ambele mame, dar având o căsnicie fericită, o fetiţă frumoasă de 2 anişori şi o medalie de bronz câştigată la Londra, halterofilul se poate declara fericit. Chinurile prin care a trecut n-au fost în zadar. (Mihai Bacalu)