Petrolul va întâlni vineri, la Chiajna, de la 20.30, Concordia, într-un meci important în economia play-out-ului. ”Lupii” se agață de salvarea miraculoasă și speră într-un succes în Ilfov, la o echipă care trece prin probleme mari, după ce finanțarea autorităților locale a intrat în viziorul autorităților.Pe ultimul loc, Petrolul duce și ea dorul salariilor restante. Deocamdată, o decizie în ceea ce posibilul faliment al clubului s-a amânat. Veste bună? Vom vedea!”Când jucam la Osasuna (n.r. 1996-1998, 33 de meciuri, 4 goluri), în Spania, am avut un final de sezon asemănător. Eram retrogradați, practic, cu 8 etape înainte de final. Dar am reușit 6 victorii și un egal și ne-am salvat. Deci există și miracole”, și-a adus aminte antrenorul ”găzarilor”, Jerry Gane.
Chiar dacă formaţia din Bănie retrogradase în liga a doua, Jerry a ales cu inima şi a ţinut morţiş să revină cu Universitatea în prima ligă. În returul sezonului 2005-2006, Jerry Gane a fost golgheterul echipei, iar în vară Ştiinţa era din nou în elita fotbalului românesc, dar atacantul a ajuns la FC Argeş, unde şi-a agăţat şi ghetele în cui. ”E un episod amuzant din acel sezon. Jucam pe Juventus, am marcat, iar de la stație s-a anunțat că a marcat australianul ”Jerry Ghein”. Erau mulți canguri în acea echipă, eu tocmai revenisem, de aici confuzia”.
De unde vine Jerry? ”De la Jairzinho, care de fapt e numele meu. Pe mine nu mă cheamă Tersinio, ci Jersinio. M-am născut în ’71, iar în ’70 Brazilia a ieșit campioană mondială cu o echipă formidabilă. Și atunci tata, care era mare fan Brazilia, mi-a zis Jairzinho, după fotbalistul lui brazilian preferat, dar l-a scris Jersinio, cum îl pronunța el. Iar când mi-am făcut buletinul la 14 ani cei de acolo au greșit prima literă, neînțelegând numele, și mi-au pus T, așa că am rămas Tersinio. Dar înainte eram știut în cartier ca Jersy sau Jerry, pentru că prietenii din copilărie încercau să mi-l scurteze, ca să mă strige mai ușor”.Altfel, Victoraș Astafei speră să marcheze la Chiajna, ”mai ales că, de când e terenul sintetic de acolo, am tot înscris”. Poet, câmtăreț de hip-hop, fan al tatuajelor, jucătorul și-a schimbat look-ul, oxigenându-se.
”Pasiunea pentru hip-hop o am de mult, de când jucam la Ungheni, în liga a 3-a. Eu cu vărul meu ne-am făcut trupă. Ascultam muzică de când eram mici, aveam 9 ani. Țin minte cum ne ascundeam în debara cu casetofonul, să nu ne audă părinții. Ascultam BUG Mafia, La Familia etc.”.
Într-un interviu pentru revista Ultra, Astafei a explicat: ”Am început să scriu versuri, exersam pe negativele altor trupe deja consacrate, și ne-am creat trupa. 21 grame se numea. Se presupune că sufletul ar avea greutatea asta. Primul concert pe care l-am avut a fost un eșec total. Țin minte că băusem puțin și îmi uitasem versurile. La un moment dat, eu cântam versurile vărului meu iar el le cânta pe ale mele. După un timp, el a plecat în Germania și nu am mai putut face asta. Abia de un an am început să scriu din nou versuri. La Ploiești am întâlnit un băiat ce face negative, chiar l-am chemat în Turcia, când jucam la Adana Demirspor, a stat o săptămână la mine și am înregistrat toate piesele de pe album. Mesajul meu e legat de subiecte generale. E legat și de cotidian, de exemplu, treaba asta cu media care manipulează, parcă am fi niște roboți. Aș vrea ca lumea să-și dea seama că multe lucruri nu sunt bune. Prin versurile astea m-am schimbat în primul rând pe mine”.