În urmă cu 35 de ani, Ilie Năstase l-a învins pe argentinianul Guillermo Villas, apelând la o rachetă specială, care a fost interzisă imediat după meci
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anii ’70, Federaţia Internaţională s-a concentrat asupra reglementării mărimii, greutăţii şi presiunii mingilor, iar tenismenii puteau folosi orice rachetă doreau. Lucrurile s-au schimbat în primăvara lui 1977, când francezul Goven şi germanul Müller au început să folosească rachetele cu racordaj- spaghetti, care ofereau cu până la 60% mai mult “spin” (efect de învârtire) şi care au început să le dea mari bătăi de cap jucătorilor de top. În acel an, Năstase s-a calificat în finala de la Aix-en-Provence (Franţa), dar acolo urma să-l înfrunte pe Villas, aflat într-o formă extraordinară: 46 de victorii consecutive pe toate suprafeţele (opt turnee consecutive câştigate: Wimbledon - iarbă, Kitzbühel - zgură, Washington - zgură, Louisville - hard, South Orange - hard, Columbus - hard, US Open - zgură şi Paris - zgură) şi 53 de meciuri consecutive câştigate pe zgură (record doborât de Rafael Nadal în 2006). Şiretul Năstase, care şi-a dat seama că nu avea multe şanse în faţa mingilor catapultate de stânga argentinianului, a recurs la racheta-minune, care l-a scos din ritm pe sud-american.
Cuprins:
Nasty a folosit-o doar o dată
După două seturi pierdute (1-6, 5-7), Villas, frustrat de impredictibilitatea mingilor trimise de român, a părăsit terenul punând capăt seriei de invincibilitate. Federaţia Internaţională a interzis racheta respectivă la doar câteva zile după partidă, iar presa vremii a dezvăluit că Villas şi antrenorul său, Ion Ţiriac, au apelat la “relaţiile lor politice” pentru a o scoate în afara regulamentului. “Nu am pierdut în faţa unui jucător, ci în detrimentul unei rachete. Am fost trist: Năstase a folosit racheta doar în finală, pentru a mă învinge. În semifinale jucasem 5 ore cu francezul Deblicker, care avea şi el o astfel de rachetă, iar meciul s-a terminat cu doar două ore înainte de finală. Era singurul mod în care puteam fi învins atunci”, îşi aminteşte Villas.
De la lemn la titan
Acum, rachetele de tenis au racordajul clasic orizontal-vertical, iar corzile sunt din fir natural (intestine de vacă sau de oaie supuse unui proces complex, folosite doar de jucătorii profesionişti deoarece sunt costisitoare) sau sintetic (nylon, poliester, zyex, vectran, kevlar etc.). Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tenisul s-a jucat cu rachete cu ramă de lemn, dar situaţia s-a schimbat în 1968, când Lacoste şi Wilson au dezvoltat T2000, prima rachetă din lemn laminat, popularizată de americanul Jimmy Connors. Au urmat cele din aluminiu (1975) şi din grafit (începutul anilor ’80), pentru ca în zilele noastre rachetele din fibră de carbon să fie îmbunătăţite prin adăugarea titan, fibră de sticlă sau bor.
Sud-americanul, «regele» anului 1977 în tenisul mondial
Argentinianul a fost de neoprit în 1977. Antrenat de Ion Ţiriac, care încă nu renunţase la tenis şi alături de care a cucerit titlurile la dublu la Baltimore şi Nice, Villas a dominat autoritar tenisul masculin, stabilind recorduri încă în vigoare: cele mai multe turnee ATP de simplu câştigate (16) şi cele mai multe pe zgură (13), cea mai lungă perioadă de invincibilitate pe toate suprafeţele (46 de victorii), cele mai multe victorii în turnee ATP într-un an (145) şi singurul tenismen care a câştigat turnee ATP pe cinci continente (Europa, America de Sud, America de Nord, Africa şi Asia). Sud-americanul se impusese la Roland Garros şi US Open şi jucase finala la Australian Open.
