Mai-marii fotbalului românesc vindeau la greu blugi, cafea şi aur pe vremea comunismului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anii ’80, românii care reuşeau să plece în străinătate cu acte în regulă se puteau considera privilegiaţi. Un astfel de statut au avut şi sportivii de performanţă. Unii dintre ei s-au gândit să profite de această oportunitate şi să iniţieze adevărate afaceri “la negru” cu produse pe care românii de rând le vedeau doar în poze. Aşa a înflorit bişniţa cu blugi, cafea sau aur, introduse ilegal în ţară şi vândute ulterior pe sub mână.
Cuprins:
30.000-40.000 de lei pe turneu
“Jucătorii de la Sportul dădeau cele mai mari tunuri. Spre exemplu, când plecau în Italia aveau blatul aranjat cu un anume Emil, zis Ţiganu’, stabilit la Roma, care s-a prăpădit în urmă cu un an şi ceva. El îi ajuta să cumpere cafea ieftină şi blugi”, a povestit un apropiat al “studenţilor” din perioada comunistă. “Oamenii nu se în- curcau. Aduceau în ţară câte o tonă de cafea şi aproape o mie de perechi de blugi de echipă! Vindeau marfa prin intermediul prietenilor, iar leii erau schimbaţi în valută de studenţii arabi din Regie, prieteni ai jucătorilor. Când ieşeau din ţară aveau grijă să ia cu ei în autocar şi un arab, care avea dreptul să deţină valută. Cum treceau dincolo de graniţă îşi primeau banii. Gino Iorgulescu sau Mircea Sandu cumpărau şi câte 100-200 grame de aur. Autorităţile închideau ochii, pentru că echipa era sprijinită de Nicu Ceauşescu”, a precizat sursa Libertăţii.
Afirmaţiile sale au fost confirmate de fostul atacant al Sportului şi al naţionalei, Marcel Coraş, acum în vârstă de 52 de ani.
“L-am cunoscut şi eu pe Emil, Dumnezeu să-l ierte! Cu el şi cu alţi români stabiliţi în Occident mergeam la magazinele ieftine. Făceam şi câte 30.000-40.000 de lei pe un turneu. În teren, dar şi în afara lui, liderii erau Gino şi Mircea Sandu”, ne-a declarat cel poreclit Dulapul.
Trăiesc pe picior mare
Sursa Libertăţii susţine că printre sportivii care deveniseră experţi în afaceri cu cafea şi blugi se număra şi Mircea Sandu. Preşedintele FRF este considerat acum unul dintre cei mai bogaţi oameni din fotbalul românesc, iar Gino Iorgulescu a devenit un prosper om de afaceri, fiind patronul unui lanţ de restaurante cu specific italian.
Gino zice că Emil Ţiganu’ iubea fotbalul
Chiar dacă este o poveste veche de peste 30 de ani, Gino Iorgulescu (55 de ani), fost fotbalist al Sportului şi al echipei naţionale, a fost destul de reticent atunci când l-am rugat să ne dea amănunte despre bişniţa de pe vremea lui Ceauşescu şi despre prietenul lui din Italia, Ţiganu’. “L-am cunoscut pe domnul Emil. Era un mare iubitor al fotbalului. Ne ajuta să găsim magazine cu marfă ieftină. În rest, nu am ce să spun...”, ne-a declarat Gino Iorgulescu.
Hagi era un începător
Deşi a jucat la Sportul Studenţesc (1983-1987), Gheorghe Hagi (47 de ani), cel mai bun fotbalist român din istorie, era un amator într-ale bişniţei. “Tăticii deplasărilor erau Sandu, Iorgulescu şi Coraş. Hagi era la începuturi. Era un copil de mingi în materie de afaceri de genul ăsta. Îl mai ajutau experimentaţii să aducă şi el ceva în ţară”, a povestit sursa Libertăţii.
