Marius Niculae se gândeşte la naţională: „Să nu pierdem în Bosnia!”

”Nicu” a marcat singurul gol al întâlnirii în minutul 41, iar arbitrul i-a refuzat un penalty perfect valabil imediat după pauză. Fostul dinamovist, care a fost schimbat în meciul disputat ieri după-amiază în minutul 93, a vorbit despre ce a lăsat în urmă în România şi despre ce a găsit în Grecia.

Marius Niculae: Se vede treaba că te-ai acomodat în Grecia?
Da, nu am avut nici o problemă. Kavala e un orăşel cochet şi liniştit pe malul Mării Egee. Mă simt aproape ca în vacanţă. Limba greacă e grea, dar în primul 11 avem doar un singur grec, aşa că vorbim în franceză şi engleză. Avem şi traducători aşa că nu am probleme. Din lot îl cunosc doar pe nigerianul Benjamin Onwuachi, cu care am jucat la Standard Liege. Cristina, soţia mea, va termina un curs pe care îl urmează în ţară şi, la sfârşitul lunii, va veni şi ea în Grecia.

Echipa cum ţi se pare?
E o echipă bună, dar mică, nu cu tradiţia lui Dinamo. Anul trecut au ieşit pe locul 6, iar pentru acest sezon vor să prindă cupele europene. Avem concurenţă pe fiecare post, iar în atac mai sunt Darchville, Ogbeche sau Diego Rinco. Avem două sisteme de joc, unul pentru acasă, mai ofensiv, care a adus cele mai multe puncte, şi unul pentru deplasare, mai defensiv. La Dinamo trebuia să atacăm şi acasă, şi în deplasare.

Campionatul din Grecia e peste cel din România?
Parcă e un pic mai valoros, din ce am văzut eu până acum. Echipele lor mari, Panathinaikos, Olympiakos, AEK sau PAOK sunt mai puternice decât cele din Liga I, în primul rând din punct de vedere financiar. În Grecia sunt jucători care primesc salarii de milioane de euro pe an, iar la noi, dacă există fotbalişti care primesc câteva sute de mii de euro pe an, preşedinţii şi patronii dau din colţ în colţ ca să le plătească. Campionatul elen e foarte echilibrat, fiecare echipă putând încurca pe oricine.

Ai un antrenor celebru, Henryk Kasperczak…
Da, polonezul are în palmares un loc trei la Mondialul din 1974. E un antrenor bun, care are răbdare cu mine. Am venit de la Dinamo doar cu două săptămâni de pregătire şi a avut grijă de mine. Am jucat trei meciuri, unul 88 de minute, altul integralist, iar în ultimul am fost schimbat în prelungiri, aşa că sunt pe drumul cel bun. Kasperczak aşteaptă goluri de la mine şi sper să nu-l dezamăgesc.

Aveţi mai mulţi suporteri decât la Dinamo?
Nu se compară ce am găsit aici, cu situaţia de la Dinamo din ultimul timp. La ultimul meci am avut peste 7.000 de spectatori, în condiţiile în care stadionul are o capacitate de 10.500 de locuri.

Meciurile lui Dinamo le-ai văzut?
Nu, dar sunt la curent cu rezultatele echipei. Mă bucur că Ioan Andone a mai promovat jucători tineri. Ţin minte cum m-am simţit eu, când am fost promovat la echipa mare a lui Dinamo, la 16 ani şi jumătate. Era un vis devenit realitate să fiu printre jucători cu experienţă ca Leo Grozavu, Iulian Chiriţă sau Florin Prunea. ”Jupânul” era însă Cornel Dinu, el era cel mai important om din club atunci şi cel care m-a remarcat.

Cum crezi că se va descurca naţionala în 2011?
Va fi un an greu. Cel mai important va fi meciul din Bosnia. Dacă învingem acolo, vom mai avea şanse de calificare la Campionatul European şi ne vom păstra speranţele. Dacă pierdem cu bosniacii, celelalte meciuri nu mai contează. Trebuie să nu pierdem la ei, adio Euro.

De ce crezi că există această cădere la nivelul echipei naţionale?
Aria de selecţie e mult mai mică decât înainte. Avem şi acum jucători de valoare, care joacă la echipe bune din străinătate, dar nu atât de mulţi ca atunci când am debutat eu la naţională. Înainte, dacă un jucător nu era în formă sau era accidentat, aveai doi – trei de aceeaşi valoare care să-l înlocuiască. Acum, dacă lipseşte vreun titular, absenţa sa poate fi cu greu suplinită de cineva venit de pe banca de rezerve.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE