N-are un picior, dar este as la skandenberg! Povestea impresionantă a lui Vasile Scurtu, sportivul bătut de soartă care nu a capitulat | FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lucrează ca zugrav tocmai în capătul celălalt al ţării, în Craiova, iar cu banii strânşi lunar, 1.500 de lei, reuşeşte să îşi ajute mama. Pentru că primăvara încep muncile agricole, Vasile şi-a luat concediu şi s-a întors acasă pentru a lucra pământul. Când îl vede trudind din greu, ca un om normal, pe mama lui o podidesc lacrimile de fericire şi spune că este norocoasă că are un asemenea fiu, în ciuda handicapului locomotor.
Tânărul a început primul antrenament în 2008, după ce şi-a convins câţiva prieteni să-i fie parteneri de pregătire. Şi-a confecţionat singur aparatele, pentru că în Botoşani nu e nici o sală dotată cu aparate specifice acestui sport, iar un an mai târziu participa deja la campionatul naţional. A câştigat aurul la categoria persoane cu dizabilităţi, dar s-a înscris şi la categoria persoanelor fără handicap. La primul meci a aflat duritatea sportului: umărul stâng i-a fost dislocat. A făcut un an pauză, dar nu a abandonat.
Cuprins:
Visează să câştige aurul mondial
În 2011, la naţionale, organizatorii l-au sfătuit să se rezume doar la medalia de aur ce urma să o primească pentru că era singurul participant cu dizabilităţi. “Am refuzat-o şi am cerut să particip în competiţie cu cei normali, în ciuda avertizărilor de accidentare primite”.
Perseverenţa sa a dat roade şi a obţinut bronzul la categoria 65 de kilograme, la braţul drept. Anul trecut a participat în Ungaria la o competiţie pentru persoanele cu handicap şi a reuşit să obţină aur atât la mâna stângă, cât şi la dreapta.
Visul său e ca la campionatul mondial din acest an, desfăşurat în Polonia, să obţină patru medalii de aur, atât la categoria persoane cu dizabilităţi, cât şi la competiţia pentru cei normali. Succesul său i-a adus noi prieteni, Ion Oncescu sau Radu Valahu fiind buni amici cu botoşăneanul campion.
Luptă cu statul pentru indemnizaţie
Ajutorul de la stat e nesemnificativ. După accident a fost încadrat în gradul II de handicap, însă temporar, iar în 2011 a fost retrogradat la gradul III de handicap. “Mi s-a spus că dacă am proteză sunt aproape normal”, ne-a declarat tânărul. Gradul III de handicap însemna un ajutor de doar 38 de lei pe lună. A constestat decizia, iar comisia de contestare i-a dat dreptate şi l-a încadrat din nou în gradul II, cu 240 de lei indemnizaţie.
De unde se trage acest sport al cărui nume nu apare în dicţionarele noastre
”Cuvântul skandenberg nu e înregistrat de dicţionarele noastre, dar circulă ca denumire pentru o probă populară de încercare a puterii, prin aducerea la orizontală a braţului adversarului. Că numele e legat de personajul istoric Skanderbeg e destul de sigur; forma greu de confundat, inclusiv variantele ei, şi chiar unele componente semantice, ideea de forţă, luptă, bărbăţie, apar astfel ca suficient motivate”, explică Rodica Zafiu, o lingvistă română, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București.
Numele acestui sport vine de la Skanderbeg (Gheorghe Castriota, 1405-1468), celebru personaj istoric din secolul al 15-lea, apare în toate enciclopediile noastre, ca "patriot albanez” sau "comandant de oşti, erou naţional al Albaniei". Eroic în lupta cu Imperiului Otoman, se spune că Skanderbeg era atât de tare încât nu l-a pus nimeni la pământ
