În fiecare microbist stă un antrenor nedescoperit. Mourinho, Guardiola sau Ancellotti sunt mici copii în fața unui pasionat care trăiește și respiră fotbal. Fiecare fan adevărat are în minte o strategie câștigătoare, știe mai bine decât oricine să facă înlocuirile care să schimbe fața jocului, are mereu echipa înainte ca ea să fie anunțată oficial la ora meciului. Cunoașteți personajele, nu-i așa?
Avem aici câteva mostre de discurs de antrenor din gașca de prieteni alături de care vezi meciul:
“În mod clar meciul următor trebuie să jucăm pe atac, un 4-3-3, cu vârf împins, ei au probleme pe benzi, așa că sigur îi putem surprinde prin viteză pe contraatac.”
Sau
“Cu echipa asta nu avem nicio șansă dacă atacăm. Luăm cinci boabe până la pauză. Nu, tată, jucăm cu cinci fundași, îl ținem om la om pe numărul zece de la ei și aia e. Jucăm pe contraatac și îi surprindem urcați. Plus că mergem cu fundașii la cornere.”
Sau
“Mie îmi place fotbalul spectacol. Cum adică să bagi autobuzul în poartă? La ce echipă avem, facem niște tiki-taka, îi zăpăcim puțin, apoi verticalizăm, ajungem la poartă din patru-cinci pase, jucăm direct pe poartă, intrăm pe respingere.”
Cu siguranță ați auzit de multe ori genul acesta de discurs, sau poate chiar voi ați vorbit așa, ca niște antrenori veritabili.
Și de asta e fotbalul frumos. Pentru că se trăiește cu pasiune și intensitate maximă de către toți antrenorii din tribună sau din fața televizorului.