Buzkashi e sportul naţional în Turkmenistan, dar şi în Afganistan, Uzbekistan, Kazahstan şi Tadjikistan, şi îşi are tradiţia în jocurile oamenilor stepelor, care se antrenau astfel pentru vânătoare şi război. Este asemănător cu polo pe iarbă, dar cele două echipe călare se luptă nu pentru o minge, ci pentru o... capră! Aceasta cântăreşte 70 de kilograme, trebuie ridicată de la mijlocul terenului şi dusă în terenul de ţintă, în timp ce componenţii celeilalte echipe încearcă să îi oprească pe adversari, lovindu-i cu pumnii, picioarele şi cu biciul sau împingându-i şi încearcând să le deturneze calul. Însă, în spiritul fair-play-ului, orice călăreţ căzut de pe cal nu va fi lovit.
În traducere liberă, numele acestui sport cu o vechime milenară înseamnă “prinde capra”, iar prima menţionare documentară a sa vine din secolul al 13-lea, când hoardele mongole ale lui Ginghis Han se antrenau vânând fără arme capre sălbatice. Jocul tradiţional a lăsat însă, uşor-uşor, loc “sportului-rege”.
↑ Marius Niculae, Goga, Roman şi Papp (de la stânga) se pregătesc fără chef înainte de confruntarea cu periculoşii turkmeni (foto: Gazeta Sporturilor)
Fotbalul turkmen a devenit cunoscut în lume în 2004, după ce oficialii echipei Nisa Aşgabat au făcut demersurile necesare pentru ca jucătorii clubului yemenit Al Sha’ab Ibb să nu primească vizele de intrare în ţară şi, implicit, să nu poată să se prezinte la un meci din Cupa Confederaţiilor Asiatice. De atunci, Gurbanguli Berdimuhamedov, noul preşedinte al ţării, a ordonat construcţia unui stadion ultramodern, de 20.000 de locuri, în Aşgabat, care are încorporat un hotel, baruri, restaurante, sală de spectacol, magazine şi 17 săli de antrenament pentru diverse sporturi. Până în 2016, se vor investi 5 miliarde de dolari pentru construcţia unui complex olimpic, întins pe 157 de hectare, în jurul actualei arene.
Vedeta echipei antrenate de Iazguli Hojageldiev e puştiul-minune Vahit Orajsahedov (19 ani, Rubin Kazan/ Rusia, foto). Majoritatea lotului vine de la “forţele” interne: FC Balkan, HTTU Aşgabat, FC Ahal, FC Aşgabat, Merw Mary sau Şagadam Türkmenbaşy. Printre numele mari ale turkmenilor e şi Kurban Berdiev, fost selecţioner, cel care a cucerit două titluri în Rusia cu Rubin Kazan (2008 şi 2009).
În afară de amicalul cu România, asiaticii mai joacă în această primăvară cu Maldive (8 martie), Palestina (10 martie) şi Nepal (12 martie). În toată ţara există doar 1.415 jucători legitimaţi şi 15 cluburi afiliate. În clasamentul FIFA, turkmenii ocupă locul 146, iar în ierarhia continentală sunt pe poziţia a 22-a. Asiaticii nu s-au calificat la nici o ediţie a CM şi au mers doar o dată la Asian Cup, în 2004, când au fost eliminaţi din primul tur.
Clasaţi pe locul 55 în clasamentul FIFA, tricolorii nu mai găsesc decât adversari modeşti pentru amicale. În vara anului trecut, după anularea amicalului cu Argentina, Libertatea a contactat federaţia din Insulele Cook (locul 195 în ierarhia FIFA), al cărei reprezentant s-a arătat interesat de o partidă cu tricolorii (facsimil). În plus, ultimul test disputat de România a fost cu San Marino (1-0), echipă clasată pe ultimul loc (206) în topul forului fotbalistic mondial.
Turkmenistanul are o suprafaţă dublă faţă de a României (491.210 kmp), dar o populaţie de doar 5.110.000 de locuitori. Ţara din Asia Centrală are imense resurse de gaze naturale (21 de miliarde de metri cubi) şi petrol (700 de milioane de tone). Până în anul 2030, fiecare locuitor al ţării are subvenţionare de la stat pentru energia electrică, gaze, apă şi sare. Fiecare conducător de automobil primeşte lunar 120 de litri de motorină. Turkmenistan mai e cunoscut pentru rasa de cai Akhal- Teke, pentru covoarele Yomut, cetăţile de pe “Drumul Mătăsii” şi mâncarea tradiţională (pepeni, pilaf şi frigărui cu berbec, iaurt de cămilă sau ceai verde). Şi-au câştigat independenţa de URS în 1991, dar au un singur partid politic, care a instituit un regim de cenzură a presei. În 2004, 60% din locuitori erau şomeri, dar după renegocierea contractului cu Gazprom, situaţia s-a îmbunătăţit.