Rareș Cojoc și Andreea Matei, patronii dansului sportiv mondial, au câștigat și Campionatul European! Triumful din insula Mallorca îi trimite în legendă, fiind singurul titlu major care le lipsea din palmares
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ritmul, culorile, competiția de înalt nivel și spectacolul au cuprins Calvià în aceste zile cu soare blând înfășurat sporadic în nori. Cea de-a cincea ediție a Mallorca Dance Festival a acaparat de joi viața socială în Insulele Baleare - iar românii Rareș Cojoc și Andreea Matei sunt pe afișul general, vedete absolute într-un total de 1.000 de concurenți din 40 de țări. În Pavilionul Municipal Galatzó, transformat într-o imensă pistă de dans, cei doi tocmai au câștigat azi clar titlul european la Standard - singurul care le lipsea dintr-un palmares deja inegalabil.
Cuprins:
- Valsul lent, dansul inimii, într-un loc parcă al mântuirii
- Să sărbătorim tangoul, să sărbătorim viața!
- Valsul vienez, o invitație la echilibru printre piruete rapide
- Slow Foxtrot, ca o plimbare în lumina lunii
- Quick Step, cu unicitatea luminilor și umbrelor absente la ceilalți
- Rareș Cojoc și Andreea Matei între candoare și angajament
Pentru că secțiunea lor - cea mai așteptată din toate cele patru zile - oferea privilegiul unui spectacol unic, n-au fost menajați de organizatori. 60 de dansatori din 28 de țări au intrat de la amiază în cele cinci runde eliminatorii, din care în final Rareș și Andreea s-au clasat primii inspirând și celebrând expresia acestei arte pe care o patronează autoritar.
Într-un spațiu care combină esența Mallorcăi cu instalații moderne și funcționale, ideale pentru a găzdui o competiție de acest nivel, într-un mediu perfect așadar, cei doi au oferit iarăși lumii o experiență confortabilă, emoționantă și de neuitat.
A fost un maraton al campionilor lumii, care cu fiecare reprezentație ne-au dus cu gândul la orele de efort, dedicare și dragoste pentru pasiunea lor, arătând diversitatea și bogăția dansului sportiv în toate cele cinci stiluri.
Valsul lent, dansul inimii, într-un loc parcă al mântuirii
Cu Valsul Lent începe visul din finală. Lumina e caldă, aproape aurie, ca un apus care refuză să plece. Jurnaliștii și arbitrii accesează beția culorilor scrutând cuplurile tensionate. Calmi și siguri pe ei, Rareș și Andreea zâmbesc în așteptarea rutinei mișcărilor bine compuse. Au acest scenariu în suflete, nimic nu-i poate surprinde în dezavantaj. Încep „dansul inimii”.
Șoldurile se unduiesc înfometate de ritmul ce trebuie să fie (evident) lent, sunt două corpuri perfecte, așezate parcă pe orice fundal pe care ai puterea să ți-l imaginezi. În rotirile expansive cuplul se legănă larg, rotund și fluid ca un pendul de la un vârf la altul.
E armonie în cel mai dificil dans standard. Rochia ei îi accentuează profilul divin, silueta lui e a unui înger blând și frumos, parcă-ar fi niște cicloane calme (ce pleonasm!), gata să se dezlănțuie.
Românii fac din Galatzó un loc al mântuirii și al experiențelor noi. Un loc unde în atâtea zile și nopți oamenii alunecă și se împiedică, la fel ca ei doi la începuturi, devine raiul perfecțiunii. Le-a ieșit un episod cu adevărat romantic, mare consumator de energii, în care și-au mișcat umerii lin, milimetric în paralel cu podeaua, alungându-și impecabil fiecare pas.
Să sărbătorim tangoul, să sărbătorim viața!
Tangoul pulsează brusc, ca o inimă năvalnică. Parchetul lucios apropie siluetele cu un magnetism ghicit de fani, dar nepătruns decât de ele. Rareș pășește sigur, cu o distincție stăpânită, Andreea răspunde cu grație și tainică văpaie, fiecare mișcare fiind o conversație fără cuvinte. Pașii lor se încrucișează, se opresc, apoi erup din nou - o fantezie între încordare și renunțare.
Totul e antagonic, când un pas se face în spate celălalt merge după el, în față. Rareș Cojoc și Andreea Matei au pătruns esența tangoului, îmbrățișarea. Fac din ea o gândire tristă care se dansează cu bucurie, o promisiune nerostită care se ițește dur, dar delicat.
Privirile se întâlnesc pentru o fracțiune de secundă, suficient cât să aprindă aura, apoi se desprind, lăsând misterul să plutească. E trialogul dintre ei și muzică, o poveste spusă cu pasiune, melancolie și masculinitate - pentru că aici oamenii văd mai mult decât oriunde râvna bărbatului în a conduce femeia. Rochia ei se rotește magnific desenând cercuri în aer, în timp ce mâna lui o ghidează precis, vrăjit.
Apropierea e ca un foc viu, dar neprecipitat - fiecare gest e trăit intens, fiecare pauză spune o poveste. Este mai mult decât dans, e un dans mers, în care impulsurile de conducere sunt transmise și cu genunchii. Păcat că muzica se stinge, am vrea să ghicim necontenit această conexiune inefabilă.
Valsul vienez, o invitație la echilibru printre piruete rapide
Valsul vienez îmbină rafinamentul muzicii clasice cu fluiditatea mișcării, creând o atmosferă de eleganță, romantism și echilibru. Pavilionul Galatzó, venit din viitor, a devenit un salon vienez imaginar, teleportat printre reflectoare și sunete hi-fi, unde fiecare notă se rotește grațios ca un dans în cercul invers acelor de ceasornic.
Cuplul oferă o cadență armonioasă care le calmează mințile ce lucrează febril și le aduce o stare de bine naturală. Muzica devine un partener invizibil care te invită la liniște sau la pași de dans ușori, plutitori. Cei doi lasă ritmul rapid să-i conducă într-o acțiune lină, unde fiecare clipă curge cu grație. Îi privești cum parcă te invită la echilibru între liniște și mișcare, între reflecție și expresie.
E lumea prizelor strânse, a pașilor largi și a piruetele rapide, considerate vulgare și păcătoase de liderii religioși ai stră-stră-străbunicilor noștri. Asta fac Rareș și Andreea, transformă istoria, păcat că timpul nu poate fi dat înapoi. Sunt izbitori și impresionanți alternând constant curbele ciclice, de nu mai știi cine-i partea activă și care-i jumătatea pasivă. Plutești cu ei, parcă vrei să ți se extindă corpul și picioarele și să ai aceiași genunchi flexibili. Devii balerin(ă), sigur că poți, așa e visarea de mare.
Slow Foxtrot, ca o plimbare în lumina lunii
Slow Foxtrot-ul, penultima probă, are o frumusețe aparte pentru că pașii-i sunt simpli ca concept, dar surprinzător de dificili. Aici Rareș Cojoc și Andreea Matei alunecă împreună ca și cum ar fi pe patine de gheață. În timp ce picioarele se mișcă cu viteze diferite, corpurile se deplasează continuu, curgând lin cu pași lungi și măsurați și cu o ridicare și o coborâre abia sesizabile.
Ar fi o cascadorie de efect ca Rareș să aibă pe cap o ceașcă cu ceai și o farfurioară - probabil că nu s-ar clinti, atât de domol le iese dansul. Pe muzica asta cei doi te fac să te simți bine privindu-i. Parcă nu depun efort, dar Andreea merită urmărită aici.
Majoritatea schimbărilor de direcție implică „întoarceri pe călcâie” pentru parteneră, în care ea trebuie să-și aducă călcâiele împreună înainte de a se întoarce și de a se ridica pe vârfuri, totuși mișcându-se ușor, fără a-și întrerupe niciodată legătura cu partenerul.
Deși pașii sunt adesea destul de simpli, dansul românilor nu e plictisitor datorită gradului de excelență la care au ajuns. Pentru a maximiza distanța orizontală a fiecărui pas, ridicarea și coborârea sunt minimizate, creând o mișcare foarte superficială în sus și în jos a corpurilor. Le-a ieșit de minune asta la Mallorca!
Quick Step, cu unicitatea luminilor și umbrelor absente la ceilalți
Finalul apoteotic l-a avut Quick Step-ul, „șampania dansurilor”, unde Rareș Cojoc e sclipitor în mișcările sale alungite, iar Andreea devine vioaie în pașii-i săritori. Aici cei doi devin plini de viață, distractivi, ascunzându-și perfect concentrarea care-i la cote maxime.
Ce-i diferențiază de restul este că din dorința de a arăta energie și viteză nu sacrifică frumusețea contrastului muzical. Quickstep-ul lor respiră bucurie, putere și viteze antagonice. Adică varietate frumoasă cu un grup brusc de mișcări lente din care pleacă din nou la drum cu pași rapizi și incitanți, până când încetinesc din nou ritmul pentru a crea un efect dramatic în coregrafie. Asta înseamnă o înțelegere matură a contrastului muzical, care estompează nivelul atletismului nebunesc ce-i gata să scape de sub control.
Altora chiar le scapă, lor nu! Așa au ajuns înaintea celorlalți, cu o muzicalitate remarcabilă, folosind mișcările lente pentru a demonstra excelență. Au energie, viteză și putere, dar au și lumini și umbre care lipsesc celorlalți. E cheia spargerii rutinei, a distincției.
Rareș Cojoc și Andreea Matei între candoare și angajament
Aceasta este povestea unei noi seri magice. Rareș Cojoc și Andreea Matei au locul lor în istorie, sunt între cele mai bune întâmplări ale sportului nostru din ultimii ani. Priviți-i, admirați-i - nu și-au pierdut candoarea față de ei înșiși, neratând echilibrul dintre angajament și distracție. Într-o disciplină crudă, nevrotică, mereu în căutare de nou și de frumos, care croiește adesea succese folosind suferința drept stofă de campion, acest cuplu e un cântec liber, ușor, puternic, regenerator.
Karina2022 03.05.2026, 06:43
Bravooooooo lor se vede munca in iechipa si seriozitate deplina se potrivesc de minune ,succes in continuare si multa sanatate si fericire .