Sicriul cu trupul lui Ion Voinescu a fost depus la Arena Națională. Oamenii care l-au cunoscut și l-au idolatrizat pe ”Țop” Voinescu i-au adus astăzi, între orele 13.00 și 18.00, un ultim omagiu fostului portar de legendă al Stelei și al echipei naționale, decedat, vineri, la 88 de ani.
Înmormântarea va avea loc, marți, la cimitirul Sfânta Vineri din Capitală.
Născut la 18 aprilie 1929, Ion ”Țop” Voinescu a apărat în 20 de meciuri poarta echipei naționale a României.
În cariera sa de senior a jucat pentru Metalul București (1948-1950) și pentru Steaua București (1950-1963), câștigând de 6 ori titlul și de 5 ori Cupa României.
În 1952 a participat la Olimpiada de la Helsinki, prestație în urma căreia presa finlandeză l-a considerat “cel mai bun portar al lumii”!
În 1956 a fost solicitat să joace la Arsenal Londra, iar în 1961, la echipa Vasco da Gama, campioana Braziliei de atunci, transferurile neputându-se concretiza din cauza interdicției impuse de regimul comunist.
A format și antrenat portari precum: Helmuth Duckadam (de la prima apariție a acestuia la Steaua, până după finala CCE de la Sevilla), Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim (adus de Voinescu la Steaua), Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru.
Pentru meritele sale sportive deosebite, i-au fost decernate Ordinul Muncii cl. a II-a și Steaua Republicii.
Ion Voinescu, ales de UEFA în clasamentul celor mai buni portari din istorieIon “Ţop” Voinescu
– s-a născut pe 18 aprilie 1929, la Valea Dragului (Giurgiu)
– la 8 ani s-a legitimat la Olimpia Bucureşti, unde prima oară a evoluat ca mijlocaş
– a trecut pe la mai multe echipe, după care a ajuns la CCA, echipă pentru care a jucat între 1947 şi 1963.
– la CCA şi, ulterior Steaua, a cucerit 11 trofee: 6 titluri şi 5 cupe
– a bifat 22 de selecţii pentru echipa naţională, pentru care a evoluat la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki
– a fost primul sportiv al ţării decorat cu “Ordinul Muncii” în anul 1951
– pînă la pensionare a rămas antrenor în cadrul grupelor de copii şi juniori de la Steaua
Voinescu s-a legitimat la vârsta de 8 ani la Olimpia Bucureşti, echipă la care juca şi fratele mai mare al acestuia. A evoluat prima data ca mijlocaş. Considera că cel mai de preţ lucru pe care a reuşit să îl obţină în viaţă a fost Elena, soţia sa.