“Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce-ai schimba în viaţa lui Gică Hagi”? Ecoul întrebării s-a pierdut în atmosfera uşor încordată şi, chiar în clipa în care ne luasem gândul de la orice lămurire, bărbatul grizonat, cu zâmbetul pierdut în pumnul mâinii stângi, a ales să-şi deschidă inima: “Mi-e greu să vorbesc despre aşa ceva. Nu de alta, dar, până la urmă, am avut o carieră bogată şi frumoasă. De ce m-aş plânge?”. Inspiră adânc şi amintirile înghiţite de timpul lacom sunt readuse la viaţă: “Bine, au fost şi câteva decizii luate în pripă. De exemplu, în 1992, am plecat de la Real Madrid la Brescia, în Serie B. Nu poţi să pleci de la Real, e o echipă uriaşă. Am avut însă şi noroc. Dincolo de faptul că visam demult să joc în campionatul Italiei, a fost bine sub comanda lui nea Mircea (n.r. - Lucescu). A urmat Mondialul din ’94, am jucat extraordinar, aşa că m-am întors în Spania. De data aceasta, la Barcelona”.
Hagi râde încetişor, mulţumit, e singurul fotbalist român care a apărat atât culorile Realului, cât şi pe cele ale Barcelonei. “Următoarea hotărâre pe care o regret n-a fost bună deloc. La 36 de ani, cum m-am lăsat de fotbal, am acceptat postul de selecţioner al României. A fost o greşeală. N-aveam experienţă, am fost urmărit şi de ghinion”. “Regele” oftează. Sub sceptrul său, tricolorii au ratat barajul de calificare la Mondialul din 2002. “Am mai trăit o dezamăgire, acum doi ani. Faptul că am preluat Galatasaray cu ochii închişi a fost cea mai neinspirată alegere a mea. Nu poţi să antrenezi într-un climat ca acela. Ştiţi bine ce s-a întâmplat ulterior: meciuri aranjate, pariuri, arestări... Nu vreau să-mi amintesc chiar tot. Acestea sunt regretele mele, cu unele m-am împăcat, cu altele voi trăi toată viaţa”. Hagi deschide ochii, îşi potriveşte vocea... cuvintele sunt limpezi: “A fost, s-a dus, să privim înainte”.
Când vine vorba despre copiii săi, Kira (16 ani) şi Ianis (13 ani), Hagi uită cu totul de regretele din carieră: “Am doi copii minunaţi. Kira ştie deja ce vrea să facă în viaţă. Mă uimeşte. Citeşte mult, e pe latura umană. E fascinată de teatru, cred că se face actriţă. Ianis, se ştie, fotbalist. De un an jumate, s-a mutat la Constanţa, să fie aproape de echipă. Nu-şi neglijează şcoala. Ba chiar îi place”.
Citiţi în Libertatea de mâine ce crede Hagi despre lupta la titlu din Liga I şi ce şanse dă Stelei în Europa League